Cuprins
- Partea întâi. Studiul literaturii de specialitate cu privire la tematica abordată 1
- Capitolul I. Istoria și importanța apiculturii 1
- Capitolul II. Creșterea și îngrijirea albinelor 2
- 2.1. Organizarea familiei de albine 2
- 2.2. Înmulțirea albinelor 5
- 2.3. Bolile albinelor 8
- Capitolul III.Lucrările realizate de apicultor în stupină 11
- Partea a doua. Cercetări proprii 16
- Capitolul IV. Plan de afaceri 16
- 4.1. Descrierea situaţiei curente 17
- 4.2. Calculul valorii producţiei standard (SO) 19
- 4.3. Obiectivele şi detalierea investiţiilor propuse pentru atingerea acestora 20
- 4.4. Piata de aprovizionare/desfacere, concurenţa şi strategia de piaţă ce va fi aplicată pentru valorificarea produselor/serviciilor obţinute prin implementarea proiectului 32
- 4.5. Tipul şi cantitatea produselor obţinute în timpul implementării, inclusiv oportunităţile de piaţă 35
- 4.6. Evaluarea principalelor riscuri 41
- Capitolul V. Concluzii 44
- Bibliografie 45
Extras din licență
Dintre toate ramurile agriculturii, un rol deosebit de important îl constituie apicultura. Aceasta este definită drept „o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și expluatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile” (Spătaru, 1983, p.7) Acesta s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă fiind practicată de un număr din ce în ce mai mare de oameni interesați de acest domeniu. Apicultura, așa cum specifică și A. Chirili și S. Pătruică (2005), reprezintă atât o sursă materială cât și beneficii afective. Însă acest lucru ține foarte mult de munca, implicarea și plăcerea cu care aceștia muncesc și îngrijesc stupinele lor.
Albinele au fost și sunt și vor fi în continuare utile atât în viața plantelor cât și în viața oamenilor. C. Antonescu (1961) susține că prin procesul de creștere al albinelor și prin produsele acestora se contribuie la dezvoltarea economiei la nivelul țării. În ceea ce privește legătura dintre albine și plante aceasta este una bilaterală, având nevoie unele de celelalte pentru a supraviețui. Plantele necesită ajutorul albinelor pentru înmulțire și pentru a-și dezvolta rodul. Insectele ajută plantele în procesul de polenizare. Pe de altă parte albinele au nevoie de hrana pe care o procură din florile plantelor.
Unul dintre primii specialiști care a identificat rolul și contribuția albinelor în viața plantelor, după cum afirmă Franz Lampeitl (2001), a fost Christian Konrad Springel. Acesta prin numeroasele sale cercetări a descoperit faptul că multe plante nu-și pot realiza singure polenizarea, având astfel nevoie de albine pentru a le ajuta. Totodată, biologul Springel a pus atunci accentul pe importanța stupăritului, susținând faptul că acest proces asigură o creștere a vegetației.Pe lângă importanța acestora asupra plantelor, aceste insecte pot oferi celor care le îngrijesc un adevărat model de viață. Modul acestora de organizare în stup, cum își procură ele hrană, modalitatea acestora de clădire a ramelor, le arată oamenilor cât de harnice și inteligente pot fi niște insecte.
Practicarea apiculturii reprezintă un domeniu de lucru care cuprinde pe lângă eforturile întreținerii albinelor și multe satisfacții: oferă momente de relaxare în aer liber, este o activitate plăcută și nu este foarte costisitoare conform precizărilor lui A. Chirilă și S. Pătruică (2005). Pe lângă acestea, C. Spătaru (1983) mai adaugă și importanța mierii care poate avea multe utilități în casa omului, dar și a celorlalte produse apicole furnizate de albine: polenul, propolisul, veninul care sunt foarte folositoare omului și care pot fi integrate în produse farmaceutice cu efecte curative.
În concluzie albinele sunt niște insecte foarte harnice și organizate care reprezintă o sursă de inspirație pentru toți oamenii și un ajutor considerabil în viața plantelor. Cel ce este interesat de urmarea acestei meserii trebuie să țină cont de faptul că ”Omul și albina trebuie să-și înfrățească viața printr-o ajutorare reciprocă. Pentru grija ce omul i-o dă, albina îi aduce prisosul său de muncă, și cu cît această grijă e mai mare, cu atît și răsplata din partea albinelor e mai însemnată” (Hristea, 1961, p. 79)
CAPITOLUL II. CREȘTEREA ȘI ÎNGRIJIREA ALBINELOR
2.1. Organizarea familiei de albine
Albinele sunt niște insecte foarte harnice și organizate. Ele trăiesc în familii, în care membrii au diferite roluri și statuturi. Cel mai important rol în stup îl are matca. Aceasta, după cum spune C. Antonescu (1961), pune bazele unei familii întrucât ea depune ouăle din care vor ieși viitoarele albine. De aceea ea este supranumită și ”regina stupului”. Într-un stup nu poate trăi decât o matcă. Ea are anumite caracteristici care o deosebesc de celelalte albine, și anume: are corpul mai alungit față de celelalte și este mai mare din toate punctele de vedere. Una dintre puținele ieșiri din stup ale acesteia se realizează cu scopul împerecherii. O altă ieșire se produce atunci când aceasta părăsește stupul urmând să formeze o altă familie în alt loc luând cu ea câteva din albinele vechiului stup. Singura ocazie cu care matca atacă, folosindu-și acul este atunci când întâlnește o altă matcă deoarece se simt amenințate în prezența acestora. Într-un stup ea nu îndeplinește niciun alt rol, decât cel al depunerii ouălelor.
Alți membrii ai familiei albinelor dintr-un stup sunt albinele lucrătoare. A. Climentov(1952) susține că acestea ele realizează cele mai multe din sarcinile stupului. Principalele activități ale acestora sunt următoarele: culegerea hranei, creșterea puilor de albine și construirea fagurilor. Albinele lucrătoare, după cum subliniază C. Spătaru (1983),nu se împerechează întrucât organele de înmulțire ale acestora sunt insuficient dezvoltate. Numărul acestor albine în cadrul stupului diferă în funcție de anotimp. Astfel că pe timpul verii se înregistrează cel mai mare număr al acestora, iar pe timpul toamnei și iernii acestea se împuținează.
Cea de-a treia grupă de albine a stupului este reprezentată de trântori. Aceștia nu au sarcini multiple ca ceilalți membrii ai familiei și așa cum menționează și A. Climentov (1952), singurul lor rol este acela de a se împerechea cu matca. C Spătaru (1983) descrie trântorul ca o albină fără ac, cu dimensiuni mai mari decât albinele lucrătoare și care se hrănește cu mierea adusă de celelalte albine.
Într-o familie de albine există o singură matcă, numărul trântorilor variază, iar dacă acesta este prea mare unii dintre aceștia trebuiesc eliminți întrucât nu aduc niciun plus stupului. Albinele lucrătoare sunt majoritare într-un stup unele din cele mai importante lucrări din cadrul familiei. C spătaru ( 1983) specifică fapul că numărul albinelor lucrătoare în sezonul de vară variază între 40000 și 60000, iar odată cu venirea toamnei numărul acestora scade, ajungând până la 20000 - 30000, iar minimul lor în cadrul unui stup ajunge să fie pe timpul primăverii de 15000- 20000.
Bibliografie
1. Adler, A., (1990), Apicultorul amator, București, Editura Ceres;
2. Antonescu, C. (1966), Îngrijirea familiei de albine, București, Asociația crescătorilor de albine din Republica Socialistă România;
3. Bogdan, T. (1961), Introducere în apicultură, București, Asociația crescătorilor de albine din Republica Socialistă România;
4. Climentov, A. (1952), Apicultura, Editura de stat pentru literatura științifică;
5. Hristes, C., L., (1961), Stupăritul, București, Editura Cartea Românească.
6. Jitariu, D. (2011), Apicultura- Caiet de Studiu Individual, Ovidius University Press
7. Lampeitl, F. (2001), Albinăritul pentru începători, Editura M.A.S.T.;
8. Lazăr, Ș., (1995), Agricultura, Iași, Universitatea agronomică ”Ion Ionescu de la Brad”, Facultatea de zootehnie;
9. Loujeaux, J. (1987), Albinele și creșterea lor, Editura Apimondia;
10. Malaiu, A. (1971), Stupăritul, Editura Ceres.
11. Pătruică, A. (2005), Tehnologii apicole moderne. Stupăritul pastoral, Ministerul apiculturii, pădurilor și dezvoltării rurale; Agenția națională de consultanță agricolă;
12. Petruș, V., Antonescu, C., Bogdan, T. (1956), Cartea stuparului, București, Editura agro-silvică de stat;
13. Spătaru, C., Rusu, C., Sabău, A., Adler, A. (1983), Apicultură și sericicultură București, Editura didactică și pedagogică;
14. Turnea, I., (2011), Albinăritul între pasiune și afacere, Editura Dalami;
***https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_investitii_prin_pndr_sm_6_1_instalare_tineri_fermieri
Preview document
Conținut arhivă zip
- Intocmirea documentatiei si planului de afaceri pe submasura 6.1 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri- Apicultura .docx