Recolta și Calitatea Fructelor de Măr în Funcție de Normarea Încarcăturii cu Rod

INTRODUCERE

Republica Moldova posedă condiţii de climă şi de sol destul de favorabile pentru cultura speciilor pomicole, pomicultura reprezintă una din ramurile principale ale agriculturii.

Cercetările întreprinse în domeniul pomiculturii intensive demonstrează că un rol important în sporirea calităţii şi cantităţii producţiei de mere îl au o serie de componente tehnologice specifice: rărirea chimică şi manuală a fructelor, fertilizarea foliară şi tăierile în verde a pomilor. Aceste procedee tehnologice permit obţinerea unor fructe de calibru corespunzător cerinţelor pieţei cît şi o uniformitate a mărimii acestora în coroana pomilor (N. Ghena, şi alţii 2004; N. Branişte, 2004; Т. Дорошенко, 2006).

Mărul este specia pomicolă cea mai prioritară şi mai răspândită în pomicultura Republicii Moldova, care ocupă circa 80% din producţia globală de fructe. Conform direcţiei principale a concepţiei dezvoltării pomiculturii, ponderea producţiei de mere va rămâne dominantă şi pe viitor. (M. Rapcea, V. Mlădinoi, ş.a.2002)

În pomicultura modernă pentru atingerea unor performanţe competitive şi rapide este necesar folosirea portaltoilor de vigoare redusă (M9) şi medie (M26, M106) a pomilor, precum şi a pomilor cu ramurii anticipate din pepinieră. În acelaşi timp după plantare trebuie aleasă o formă de conducere a pomilor cât mai liberă ca fus–tufă, tufa ameliorată, fusul subţire, etc., care permit pe lângă o desime de 2000-3000 pomi/ha coroane bine luminate, creşteri moderate şi recoltare eficientă (V. Balan, şi alţii 2004; N. Ghena, 2004 )

În conformitate cu strategia dezvoltării sectorului agro-industrial pe anii 2006-2015 se preconizează înlocuirea treptată a livezilor existente, cu potenţial productiv epuizat cu plantaţii de tip nou bazate pe tehnologii avansate de producere a fructelor . Deoarece, principala verigă agrotehnică a oricărei tehnologii de producere a fructelor este structura plantaţiei pomicole, problema optimizării ei a fost şi rămâne una din cele mai importante în cercetările ştiinţifice din pomicultură (Gh. Cimpoieş, 1993; V. Balan, 1997; V. Babuc, 2000).

Problema optimizării structurii plantaţiilor pomicole, în decursul ultimilor decenii, a fost una din cele mai principale în cercetările ştiinţifice efectuate în pomicutură.(V. Babuc 1975, Gh. Cimpoieş 1992, V. Balan 1997)

Printr-o hrănire corespunzătoare efectuată prin fertirigare sau foliară şi intervenţii în verde asupra lăstarilor în creştere se creează un echilibru între diferenţierea şi fructificarea care duce la producţii constante şi de calitate. Aceste măsuri tehnice trebuie completate cu normarea încărcăturii de rod după legarea fructelor.

Secvenţele tehnologiсe care au o contribuţie substanţială la creştere calităţi fructelor, o reprezintă utilizarea îngrăşămintelor foliare , rărirea chimică şi manuală a fructelor, care din păcate se aplică sporadic sau chiar deloc, în livezile de măr.

REVISTA LITERATURII

1.1.Formarea calităţii fructelor de măr

Producţia globală a merelor este extrem de înaltă – într-adevăr, estimările Organizaţiei Internaţionale a Alimentaţiei şi Agriculturii sugerează că în anul 2005 s-au produs peste 62 mln tone de mere. Este evident că pentru a comercializa produsele la preţuri superioare, este esenţial ca producătorii să producă fructe de cea mai bună calitate – la standardele pieţei internaţionale – şi după aceasta să se asigure că menţin calitatea fructelor după recoltare, pe parcursul păstrării şi livrării.

Producătorul trebuie să analizeze afacerea în perspectivă, să determine ce soiuri/ caracteristici ale merelor sunt solicitate cel mai mult pe pieţele ţintă, şi care dintre soiuri poate fi cultivat şi mânuit la standarde înalte şi care va aduce cea mai mare recuperare financiară a investiţiilor.

Aspectele calităţii fructelor ce trebuie să fie luate în consideraţie includ:

• Aspectul exterior – culoarea, forma şi dimensiunea fructului

• Calităţile organoleptice – gustul, textura şi aroma

• Lipsa defectelor frecvente – malformaţii sau alte probleme fiziologice

• Rezistenţa la dăunători şi boli

• Termenul de păstrare – dacă fructul rămâne în condiţii bune după o perioadă îndelungată sau mai scurtă

• Rezistenţă bună la deteriorarea în timpul culesului, după recoltare şi pe parcursul transportării

• Uşurinţa producerii

• Recolte bune şi sigure.