Cuprins
- CAPITOLUL I: Serviciile publice mijloace ale activitatii administratiei 2
- 1.1. Administratia publica – scopul si rolul ei in societate 2
- 1.1.1. Notiunea de administratie publica 2
- 1.1.2. Mijloacele activitatilor administratiei publice 5
- 1.1.3. Puterea publică 10
- 1.2.4. Serviciul public 12
- 1.2. Serviciul public – modalitate concreta de realizare a administratiei publice 14
- CAPITOLUL II: Serviciul public – activitate in interesul public 16
- 2.1. Notiunea serviciului public 16
- 2.2. Regimul juridic aplicabil serviciilor publice 18
- 2.3. Trasaturile caracteristice al e serviciului public si criterii de identificare a unui serviciu public 19
- 2.4. Principiile activitatii serviciilor publice 21
- CAPITOLUL III: Diferite fome si modalitati de organizare a serviciilor publice 22
- 3.1. Necesitatea clasificarii serviciilor publice 22
- 3.2. Criterii de clasificare a serviciilor publice 24
- 3.3. Stabilimentele publice – forme concrete de organizare a serviciilor publice 26
- 3.4. Serviciul public ca structura interna a unei autoritati sau institutii publice 27
- 3.5. Stabilimentele de utilitate publica 29
- CAPITOLUL IV: Aspecte practice privind regimul juridic al serviciilor publice si propuneri de imbunatatire a organizarii serviciilor publice 31
- 4.1. Regimul juridic aplicabil serviciilor publice 31
- 4.2. Sistemul de indicatori de performanţă în organizarea şi realizarea serviciilor pubice 34
- 4.3. Sistemul de indicatori de performanţă aplicabil serviciilor publice 37
- Concluzii 40
- Bibliografie 42
Extras din licență
CAPITOLUL I: Serviciile publice mijloace ale activitatii administratiei
1.1. Administratia publica – scopul si rolul ei in societate
1.1.1. Notiunea de administratie publica
Statalitatea este, în prezent, principiul dominant al organizării politice, lumea fiind “parcelată” în state separate care, prin recunoaştere reciprocă, formează sistemul internaţional de state.
Statul este o instituţie unică, aflându-se deasupra celorlate organizării ale societăţii. Pentru a exista, statul trebuie să întrunească în mod indispensabil trei elemente: teritoriul, populaţie şi guvern, ceea ce înseamnă că statul este definit ca o colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu şi având o structură de organe proprii care se bucură de suveranitate.
Rolul statului ca principală instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii se înfăptuieşte prin anumite funcţii: legislativă, judecătorească, organizatorică, economică, socială, educativ-culturală, ecologică, de apărare a ţării, de organizare a colaborării cu statele lumii şi, nu în ultimul rând, statul îndeplineşte un rol administrativ, prin care asigură servicii către populaţie pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor precum: energie, transporturi, salubritate
Toate aceste servicii publice, organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administraţia publică. Raporturile sociale dintre organele administraţiei publice, precum şi dintre acestea şi particulari (persoane fizice sau juridice) sunt reglementate de normele dreptului administrativ şi devin raporturi juridice de drept administrativ - raporturi de drept administrativ.
Administraţia publică se deosebeşte, în primul rând, de administraţia particulară tocmai prin caracterul său public, fiind prin aceasta pusă în folosul şi interesul general al societăţii sau al unei colectivităţi anume. Administraţia publică nu se confundă, nu se identifică nici cu administraţia de stat, întrucât ea are o sferă mai largă de cuprindere şi se realizează nu numai prin activitatea organelor statului ci şi prin activitatea altor subiecţii, inclusiv a autorităţilor administraţiei publice locale, a regiilor autonome şi a instituţiilor publice.
Administraţia publică are ca obiect realizarea valorilor care exprimă interesele statului sau a unei colectivităţi distincte, recunoscută ca atare de stat, valori care sunt exprimate în acte elaborate de puterea legiuitoare. Prin însăşi obiectul său – organizarea executării şi executarea legii – administraţia publică e strâns legată de puterea legiuitoare şi de puterea judecătorească ale cărei hotărâri sunt aplicate şi executate în cadrul administraţiei publice, la nevoie putându-se recurge la mijloace de constrângere statală.
Administraţia publică e strâns legată şi de puterea executivă dar nu se identifică întocmai cu puterea executivă arătând o sferă mai largă de cuprindere. Aşa cum am menţionat mai înainte administraţia publică se realizează atât de organele puterii executivă (guvernul şi ministerele) cât şi de autorităţile administraţiei publice locale, care nu sunt organe ale puterii executive precum şi de regii autonome şi instituţii social-culturale care, de asemenea, nu sunt organe ale puterii executive. Conţinutul administraţiei publice este dat de două categorii de activităţi : activităţi cu caracter dispozitiv şi activităţi prestatoare.
Prin activităţile executive cu caracter de dispoziţie se stabileşte ce trebuie să facă sau să nu facă, ce le este permis sau interzis subiecţilor de drept, persoanelor fizice sau juridice, administraţia publică putând interveni în anumite cazuri cu aplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise. Această activitate executivă cu caracter de dispoziţie se realizează prin acte juridice şi fapte materiale de către organele administraţiei publice şi funcţionării acestora ca activităţi specifice principale.
Acesta este un proces complex şi laborios care parcurge mai multe etape : documentare, studii, avize, variante, opţiuni, deliberări. Activităţile executive cu caracter de prestaţie se realizează tot pe baza şi în executarea legii, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Prestaţiile sunt realizate de organele administraţiei publice şi funcţionarii acestora în cele mai diverse domenii din activitate
Si această categorie de activităţi se realizează tot prin acte juridice şi mai ales prin fapte materiale, pe baza şi în condiţiile prevăzute de lege. Uneori prestaţiile se execută în baza unor contracte încheiate între subiecţii administraţiei publice şi beneficiarii prestaţiilor. Activităţile de organizare a executării legii şi de executare în concret a legii, de natura celor două categorii menţionate mai sus, se desfăşoară nu numai de organele administraţiei publice ci şi de cele legiuitoare şi judecătoreşti.
Aceste activităţi apar ca activităţi subsidiare celor care sunt specifice acestor organe, iar organele care le realizează par nu ca subiecţi ai puterii legiuitoare sau ai celei judecătoreşti, ci ca autorităţi administrative, ca organe de conducere administrativă ale instituţiilor respective. Activităţile de organizare a executării legii şi de executare a acesteia se realizează şi de către organizaţii particulare, activitatea lor fiind şi de interes public, prevăzută de lege în conformitate cu prevederile acesteia.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Serviciul Public - Modalitate Concreta de Realizare a Administratiei Publice.doc