Studii privind comportarea unor soiuri de măr cu rezistență la boli

Malus domestica Borkh sau mărul cultivat reprezintă un hibrid interspecific natural rezultat din încrucişarea spontană consecutivă a mai multor specii între care Malus silvestris a avut un rol determinant.

Ponderea pe care o ocupă cultura mărului la noi în ţară, se datorează, în primul rând, rolului pe care îl au merele în alimentaţia omului, în profilaxia şi combaterea unor boli, în ameliorarea condiţiilor microclimatice şi sporirea veniturilor celor care-l cultivă.

Plantaţiile de măr din imediata apropiere a oraşelor, dar mai ales merii plantaţi în jurul caselor, exercită o influenţă favorabilă asupra micro climatului, care se resimte în privinţa temperaturii, umidităţii şi a purităţii aerului.

Mărul este adesea folosit ca vegetaţie lemnoasă în amenajarea grădinilor, alături de alţi pomi şi arbuşti fructiferi decorând prin habitus, frunziş, flori, furnizând în acelaşi timp şi fructele dorite. Se pretează foarte bine la conducerea sub forme artistice, palisate.

Mărul a fost cultivat în ţara noastră din timpuri îndepărtate, fapt atestat de numeroase izvoare istorice scrise, precum şi de numeroase documente arheologice.

Dacii, strămoşii poporului nostru, cunoşteau şi cultivau mărul înainte de cucerirea romană. Începând din secolul al XVI lea, numeroase documente istorice, autohtone şi străine, vorbesc despre calitatea merelor din diferite regiuni ale Ţării Româneşti.

După primul război mondial cultura mărului a cunoscut o dezvoltare mai intensă, fiind stimulată de importul a numeroase soiuri valoroase, de producerea dirijată a materialului săditor în pepiniere dar şi de posibilităţile bune de valorificare a fructelor.

Pomicultura pe teritoriul ţării noastre a fost practicată din timpuri foarte îndepărtate. Astfel, populaţiile din bazinul Carpatic au selecţionat şi ameliorat din flora spontană numeroase biotipuri locale la toate speciile de pomi.

Migraţiile populaţiilor nomade (tătarii, sec. XIII-XIV), apoi dependenţa de imperiul Otoman (sec. XV – XIX), au avut repercusiuni asupra întregii vieţi sociale şi desigur, a pomiculturii, care devenise o sursă de trai a populaţiei şi de acoperire a birurilor.

Importanţa acestei culturi constă în faptul că, prin respectarea tehnologiei de cultură, se obţin recolte abundente în fiecare an, merele având calităţi gustative superioare faţă de alte fructe, având şi o capacitate de păstrare pentru o perioadă îndelungată.

Merele au o valoare energetică mare care ajunge şi depăşeşte uneori 85 de calorii la 100 grame. În stare proaspătă ele conţin cantităţi importante de zaharuri (7-17 %) în special zaharuri simple, uşor asimilabile. Conţinutul merelor în substanţe hrănitoare şi substanţe aromate face ca alături de valoarea alimentară, aceste fructe să aibă şi o valoare terapeutică deosebită, explicând prezenţa lor atât în alimentaţia omului sănătos, dar şi în diferite regimuri.

Dacă sunt consumate la micul dejun, merele au un rol important în prevenirea cancerului intestinului gros, ştiut fiind că sunt deconstipante renumite. La nivelul intestinului, aceste fructe au o mare putere absorbantă a toxinelor.

Merele constituie, de asemenea, unul dintre cele mai recomandate remedii pentru tratarea diareii infantile. De asemenea, au o acţiune favorabilă asupra diurezei şi a eliminării acidului uric, fiind recomandate persoanelor cu artroză, obeziilor şi reumaticilor. Fructele sunt considerate mijloace de luptă împotriva hipertensiunii arteriale, preventiv sau curativ.

Pentru a avea aceste efecte menţionate, merele trebuie consumate în stare proaspătă. Acest lucru este posibil datorită existenţei în cultură a unui conveer varietal larg care satisface toate gusturile.

Dintre multitudinea problemelor care se întrevăd în pomicultura din ţara noastră, două se conturează şi se impun a fi luate în considerare:

accentuarea productivităţii şi ameliorarea calităţii;

- diminuarea caracterului regional al consumului de fructe, ca urmare a modernizării infrastructurii pentru transport (actual, piaţa merelor se află la Köln – Germania).

Se apreciază ca pe viitor dezvoltarea pomiculturii se va realiza prin următorii factori:

- producerea de material săditor pomicol liber de virize;

- densitatea optimă a plantaţiilor;

- raţionalizarea formelor de coroană;

- perfecţionarea structurii sortimentului de soiuri şi nu în ultimul rând, ridicarea eficienţei economice şi profitabiliăţii unităţilor de producţie pomicolă.

Maximizarea profitului va trebui să constituie funcţia obiectiv în activitatea agenţilor economici din toate ramurile agriculturii inclusiv în sectorul pomicol