Cuprins
- CAPITOLUL I CONSIDERAȚII PRIVIND UTILIZAREA UNOR SPECII
- LEGUMICOLE ORNAMENTALE ÎN AMENAJĂRILE
- PEISAGERE .. 3
- CAPITOLUL II STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND
- PARTICULARITĂȚILE ECOBIOLOGICE ȘI DE CULTURĂ A
- UNOR SPECII LEGUMICOLE ORNAMENTALE .. 17
- 2.1. Particularități botanice și biologice . 17
- 2.2. Exigențele ecofiziologice și particularitățile de cultură a
- speciilor legumicole ornamentale luate în experimentare .. 21
- CAPITOLUL III MATERIALUL ȘI METODOLOGIA DE LUCRU UTILIZATE ÎN
- EXPERIMENTARE 25
- 3.1. Scopul și obiectivele cercetării ... 25
- 3.2. Organizarea experimentărilor 25
- 3.3. Materialul biologic utilizat în experiențe . 26
- CAPITOLUL IV REZULTATE EXPERIMENTALE PRIVIND INFLUENȚA
- COMPOZIȚIEI AMESTECULUI NUTRITIV UTILIZAT LA
- PRODUCEREA DE RĂSADURI 36
- 4.1. Rezultate experimentale privind influența amestecului
- nutritiv asupra vigorii răsadurilor la speciile legumicole
- luate în studiu în anul 2014 36
- 4.2. Rezultate medii cu privire la caracteristicile morfologice
- analizate în faza de răsad la speciile legumicole luate în
- studiu în anul 2014 40
- CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI . 53
- BIBLIOGRAFIE 59
Extras din licență
INTRODUCERE
Noțiunea de grădină ornamentală nu este o idee nouă, legumele au constituit
întotdeauna un element de atracție, ele fiind luate în cultură încă din antichitate.
Astfel, grădinile de legume ornamentale sunt prezente în amenajările persiene
și ale Egiptului antic. Una din cele mai vechi scrieri egiptene menționează existența
unor grădini cu straturi cultivate cu legume cu talie mică intercalate cu straturi cu flori.
De asemenea, în grădinile mănăstirești din perioada medievală, în grădinile de la
Versailles, Villandry, grădinile castelului Roche- Guyon, grădinile castelului Hex și ale
castelului Bussiere, erau cultivate împreună plante legumicole, plante aromatice,
plante floricole, pomi și arbuști fructiferi.
Aceste grădini sunt apreciate și în prezent datorită frumuseții florilor și
frunzișului, a aromelor particulare, dar și a posibilității de utilizare în prepararea unor
produse condimentare și farmaceutice.
Superbele mărturii privind posibilitățile de utilizare a speciilor legumicole sunt
grădinile castelului Villandry, care mai apoi au fost restaurate în secolul XX de către
Joachin de Carvallo după descrierile lui Cerceau. Acesta menționa faptul că "Nu este
suficient să cultivi legumele cu grijă. Ai datoria să le combini potrivit culorilor lor și să
le încadrezi cu flori astfel încât totul să pară ca o masă bine pusă".
Perioada Renașterii a adus și în horticultură numeroase transformări. Astfel,
cultivarea pământului în asigurarea hranei a început să devină o preocupare a
țărănimii, în timp ce grădinăritul în scop estetic devenea un apanaj al înaltei societăți.
În aceste condiții grădinile din preajma locuințelor a început să capete din ce în ce
mai mult o funcție de producție și estetică (Sima Rodica, 2009).
În America de Nord, cultivarea plantelor legumicole comestibile a început de
prin anii '80 (Sima Rodica, 2009), când a apărut și conceptul de "edible landscaping"
concept ce aparține ecologistului american Robert Kourik și preluat mai târziu de
peisagistul canadian Rosalind Casey.
În prezent, acest concept a suferit și o lărgire conceptuală, deoarece această
orientare a început să fie practicată și în amenajările din domeniul public, având un
dublu scop și anume rol estetic și sursă de hrană.
Ca urmare, sortimentul de specii legumicole și combinațiile dintre acestea s-au
diversificat foarte mult. Au început să apară și combinații între plante legumicole și
plantele ornamentale, combinații între plantele aromatice și plantele floricole edibile
(White, 2005).
Punerea în practică a acestui concept a stârnit, în ultimul timp, interesul unui
număr tot mai mare de specialiști și practicieni, unele instituții publice
guvernamentale și neguvernamentale privind caracterul multifuncțional dar și benefic
pe care-l poate avea.
Dintre funcțiile benefice ale sistemului putem menționa câteva și anume:
ecologică, educativă, estetico-recreativă, socio-economică și sanitară.
Posibilitățile de amenajare a unui spațiu verde sunt multiple și ele depind de
simțul estetic al fiecărui peisagist.
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND UTILIZAREA UNOR SPECII LEGUMICOLE
ORNAMENTALE ÎN AMENAJĂRILE PEISAGERE
Grădina ornamentală nu este o idee nouă, legumele au fost aproape
întotdeauna considerate atractive, ele având o tradiție veche în cultură încă din
antichitate.
Teoria și istoria designului grădinilor de legume ornamentale sunt prezentate
în grădinile persiene și ale Egiptului antic, faimoasele grădini mănăstirești, precum și
în grădinile de la Versailles, Villandry, grădinile castelului Roche-Guzon, grădinile
castelului Hex, grădinile castelului Bussiere etc. Spre exemplu grădinile mănăstirești
medievale reuneau plantele legumicole aromatice în sectoare speciale, modelul
acestora devenind o temă prezentă în parcurile rezidențiale, grădinile botanice și
grădinile particulare.
Aceste grădini sunt apreciate și în prezent datorită frumuseții frunzișului și a
florilor, a aromelor particulare, dar și a utilizării farmaceutice și condimentare ale unor
specii.
Mărturii grăitoare privind posibilitățile de utilizare a speciilor legumicole sunt
grădinile castelului Villandry, care au fost restaurate în sec. al XX -lea de către
Joachin de Carvallo după descrierile lui Cerceau.
Grădinile de la Villandry sunt cele mai renumite și spectaculoase dintre toate
care se întâlnesc pe valea fluviului Loire. Clima blândă și solurile fertile au permis ca
în jurul castelelor renascentiste să fie amenajate largi spații verzi de recreere pentru
nobilii francezi.
De la început grădinile vor constitui adevărate opere de arta, îmbinând cu
rafinament elementele cadrului natural cu cele antropice după cerințele esteticii.
Veritabile opere de artă, inspirate din perioada renașcentistă. Grădinile
Villandry, au fost cu titlul de monumente istorice. Simpla mențiune a numelui
Villandry evocă splendoare și perfecțiune în arta grădinilor (Wheeler W., 2002).
Bibliografie
1. Apahidean Maria, Apahidean Al. S., 2000 - Legumicultură specială. Vol. II.
Editura Risoprint, Cluj-Napoca;
2. Apahidean Al S., Maria Apahidean, 2000 - Legumicultură specială. Vol. I. Editura
Risoprint, Cluj-Napoca;
3. Apahidean Al. S., Maria Apahidean, 2004 - Cultura legumelor și ciupercilor.
Editura AcademicPress, Cluj-Napoca, pp. 155-172;
4. Băla Maria, 1998 - Floricultură generală. Editura Mirton,Timișoara;
5. Băla Maria, Iordănescu, Olimpia Alina, 2004 - Plante floricole utilizate în decorul
spațiilor verzi, Editura Eurobit, Timițoara;
6. Berar V. și col. 2012 - Horticultură practică. Editura de Vest, Timișoara, pp. ;
7. Butnariu H. și col., 1990 - Legumicultură, Ministerul Învățământului, București,
1990, pp. ;
8. Cârnâzin-Cocovschi V.,1957 - Arhitectura peisajelor, Litografia Învățământului,
Brașov;
9. Căzăceanu I., Georgescu M., Zăvoi A., 1982 - Ameliorarea plantelor horticole și
tehnică experimentală. Editura Didactică și Pedagogică, București;
10.Ceapoiu N., 1968 - Metode statisitice aplicate în experiențele agricole ți biologice.
Editura Agro-Silvică, București;
11.Ciocârlan V., 2000 - Flora ilustrată a României. Editura Ceres, București;
12.Ciofu Ruxandra, 1994 - Legumicultură. A.M.C., U.S.A.M.V., București;
13.Ciofu Ruxandra, N. Stan, V. Popescu, Pelaghia Chilom, S. Apahidean, A. Horgoș,
V. Berar, K. F. Lauer, și N. Atanasiu, 2003 - Tratat de legumicultură. Editura
Ceres. București;
14.Ciulcă S., 2002 - Tehnică experimentală. Editura Mirton, Timișoara;
15.Collaert J. P., 2000 - L’art du potager en carrés. Editura Edisud, Paris;
16.Constantinescu Viorica, 1992 - Arta grădinii. Editura Meridiane, București;
17.Creasy Rosalind, 1984 - The complete book of edible landscaping. Editura
Random House;
18.Creasy Rosalind, 1999 - The edible salad garden. Periplus Editions.
19.Davidescu D., Velicica Davidescu, 1992 - Agrochimie horticolă. Editura
Academiei Române, București;
20.Decoteau R. D., 2000 - Vegetable crops. PrenticeHall. Upper Saddlee River, NJ
07458;
21.Drăghici Elena Maria, 2009 - Cultura legumelor verdețuri. Editura Ceres,
București, pp. 57-64;
22.Dumitrescu M. și col. 1977 - Tehnologia producerii semințelor și a materialului
săditor la plantele legumicole. Editura Ceres, București;
23.Dumitrescu M. și col., 1997 - Cultura legumelor în câmp. Editura Artprint,
București;
24.Erven Heinz, 2006 - Paradisul meu. Editura Altius Media, pp. 93-94;
25.Florescu Elena și col., 1998 - Producerea materialului săditor de legume. Editura
Ceres, București;
26.Florincescu Adriana, 1999 - Arhitectura peisajului. Editura Diva, Cluj-Napoca;
27.Goicea Maria, 1957 - Arhitectura spațiilor liber plantate. Editura de Stat pentru
Arhitectuă și Construcții, București;
28.Gomez I. S., 1962 - Pimientos y pimienton. Murcia;
29.Grumeza N. și col., 1993 - Tehnica irigării culturilor horticole. Editura Eugen
Ulmer GmbH și Co;
...
Preview document
Conținut arhivă zip
- coperta cuprins.pdf
- Studii privind influenta amestecului nutritiv asupra unor caractere morfologice ale plantelor la unele specii legumicole ornamentale.doc
- Studii privind influenta amestecului nutritiv asupra unor caractere morfologice ale plantelor la unele specii legumicole ornamentale.pdf
- Studii privind influenta amestecului nutritiv asupra unor caractere morfologice ale plantelor la unele specii legumicole ornamentale.ppt