Studiul fito-ecologic al pășunii Valea Târgului din Comuna Feldru, Județul Bistrița-Năsăud

1. CAPITOLUL I IMPORTANȚA PAJIȘTILOR

Importanța economică și ecologică a pajiștilor naturale este deosebită deoarece aceste uriașe suprafețe verzi sunt legate de viața noastră și de conservarea mediului în care trăim.

Astfel pajiștile reprezintă:

• Sursă de hrană pentru animalele sălbatice;

• Habitat şi sursă de hrană pentru animalele sălbatice;

• Mijloc de combatere şi prevenire a eroziunii;

• Mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului;

• Sursă de elemente minerale;

• Suport al biodiversităţii;

• Conservarea speciilor pe cale de dispariţie;

• Rol esenţial în aspectul landschaftului;

• Locuri de recreere etc.

În România ponderea pajiștilor permanente în balanța furajelor suculente și fibroase este

de aproximativ 50%,iar difernta este asigurată prin culturi furajere succesive.

Structura pajiștilor permite punerea în evidența a loturilor complementare de la calitatea

produselor animaliere obținute, la calitatea mediului,de la importanța lor economică si socială, la rolul lor în cadrul landschaftului (Hervieu,2002).

Produsele obținute pe pajiștile naturale prin intermediul animalelor (lapte,brânză,

carne) etc, au o calitate superioară comparativ cu cele provenite din alte surse de furaje, cum ar fi porumbul siloz.

Pajiștile reprezintă unul din biomurile fundamentale ale biosferei.Ele intervin în procesul de schimbare climatică constiuind obiectul a numeroase studii.Diverse tipuri de pajiști au o capacitate importantă de stocare a carbonului din atmosferă.Terenurile ocupate cu pajiști au rol major în retinerea apei din precipitații, fiind adervărate rezervoare de apă, care alături de cea reținută de sistemele silvice este apoi redată treptat formând izvoarele.

Foarte important este rolul pajiștilor în marile circuite bio-geo-chimice ale biosferei.

În cadrul marelui circuit al azotului, pajiștile naturale folosite prin cosit sau păsunat, cu o încărcătură normală la hectar, reduce foarte mult levigarea azotului și contribuie la păstrarea unei ape freatice de bună calitate, la standardele admise în ce privește conținutul în nitrați.

Din punct de vedere ecologic,pajistile reprezintă un mijloc de prevenire și combatare a eroziunii solului.Ierburile au o capacitate mare de absorbție mare, reținere si de ridicare a capacității solului pentru apă. O pajiște amplasată pe o pantă domoală, cu un covor vegetal încheiat, reține de circa 7 ori mai multă apă comparativ cu un teren arabil asemănător necultivat și de circa 4 ori mai multă apă decât atunci pajiștea este suprasaturată.

Datorită sistemului radicular fasciculat al ierburilor, solul este bine structurat si bogat în substanță organică, rezultând de aici că pajiștile sunt un important mijloc de înbunătățire a structurii solului.

1.1.ROLUL PAJIȘTILOR ÎN AGRICULTURA ROMÂNIEI

Importanța economică și ecologică a pajiștilor permanente este deosebită , aceste uriașe suprafețe verzi sunt nebănuit de intim legate de viața noastră și de conservarea mediului în care trăim. Astfel, pajiștile reprezintă:

1. Sursă de hrană pentru animalele domestice. O mare parte din fuarajele suculente și fibroase necesară pentru creșterea animalelor sunt obținute de pe pajiștile naturale.

În felul acesta, iarba de pe uriașele suprafețe de pajiști permanente se transformă, prin intermediul animalelor, în cele mai valoroase alimente- laptele și carnea- și în alte produse animaliere deosebit de pretențioase. În țara noastră, ponderea pajiștilor în balanța furajelor suculente și fibroase este de circa 35%. Diferența este asigurată prin culturi furajere în ogor propriu și prin culturi furajere succesive. În documentele cu privire la dezvoltarea agriculturii se subliniază faptul că pajiștile trebuie să constituie principala sursă de furaje pentru bovine și ovine. Orientarea în această direcție a furajării ovinelor si bovinelor reflectă o situație reală: aceste animale trebuie să consume, în primul rănd, produsele care nu pot intra în hrana omului.

2. Habitat și sursă de hrană pentru animalele sălbatice. Majoritatea speciilor de animale sălbatice, de la cele inferioare la cele superioare, indiferent de poziția pa care o ocupă în lanțul trofic, își au sursa primară de hrană în iarba pajiștilor. În felul acesta, pajistile devin, alături de păduri, principalele ecosisteme care asigură supraviețuirea respective și principalul habitat pentru conservarea speciilor- animale si vegetale- amenințate de dispariție.