Studiul Privind Creșterea Superintensivă a Midiilor în Marea Neagră

Introducere

În alimentaţia omului, în afară de peşte, intră şi alte specii acvatice cunoscute sub denumirea de „fructe de mare”, constituite din moluşte, crustacee şi batraciene.

De la sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, producţia şi consumul de fructe de mare au urmat o traiectorie ascendentă. Astfel, producţia a crescut de la 19 milioane de tone în 1950 la 39 milioane tone în 1961, pentru că în 2010 să se cifreze la 130 milioane tone, ceea ce reprezintă o creştere anuală în medie cu 3,84% în intervalul 1950-2010.

Consumul mediu anual pe cap de locuitor a atins recent 16 kg, cu variaţii mari în funcţie de ţară, de la mai puţin de 1 kg/cap de locuitor până la 90 kg/cap de locuitor.

Ţările cu ponderea cea mai ridicată în consumul anual de fructe de mare pe cap de locuitor sunt, în general, cele cu producţia cea mai ridicată: Islanda (90,2 kg), Japonia (65,2 kg), Portugalia (60,1 kg), Malaezia (57,7 kg), Norvegia (51,9 kg), Gabon (47,7 kg).

La polul opus se află ţările asiatice din fosta U.R.S.S., cu o medie de 0,9 kg/cap de locuitor.

Nu există nicio îndoială că piaţa fructelor de mare se află într-un moment de expansiune, însă acesta trebuie controlată printr-un management eficient al resurselor şi prin măsuri operaţionale care să ajute industria mondială de prelucrare să se dezvolte în parametrii normali.

Factorii ce pot influenţa dezvoltarea acestei pieţe în viitor pot fi:

- dezvoltarea transportului, produsele ajungând astfel rapid oriunde;

- creşterea rapidă a urbanizării, cunoscându-se faptul că populaţia din marile oraşe reprezintă în proporţie foarte ridicată clientela acestei pieţe;

- dezvoltarea tehnologică a procesării care permite obţinerea unui produs de calitate superioară;

- tendinţa de diversificare şi modernizare a bucătăriei la nivel mondial, ca rezultat al globalizării;

- evoluţia sectorului de catering (de la lanţuri de restaurante tradiţionale la cantine în care meniul să fie controlat de nutriţionişti);

- interesul tot mai evident în legătură cu sănătatea, aceste produse fiind tot mai recomandate comparativ cu cele cu un conţinut ridicat de colesterol (obezitatea reprezentând o problemă mondială);

- dorinţa de îmbunătăţire a nivelului de trăi şi tendinţa de înlocuire a hranei de calitate inferioară cu specialităţi;

- modernizarea vaselor cu echipamente tehnice care să permită o mai bună localizare şi exploatare a resurselor.

Cu toate acestea, dezvoltarea industriei de prelucrare trebuie să se producă, pe cât posibil, în absenţa efectelor negative. Acestea pot fi prevenite prin:

- legislaţie eficientă cu privire la ecologie, pentru a evita capturarea unor specii pe cale de dispariţie;

- dezvoltarea acvaculturii, care să funcţioneze ca o alternativă la resursele naturale, pentru a proteja speciile supraexploatate din anumite zone, precum apele teritoriale ale Japoniei.

Fructele de mare capătă, din ce în ce mai mult, căutare pe piaţa de consum alimentar datorită calităţilor nutritive. Pot fi găsite şi preparate cu uşurinţă, fiind considerate în multe zone litorale drept mâncarea săracului.

Capitolul I

1. IMPORTANTA BIOLOGICĂ A MIDIILOR

Regimul lor nutritiv de tip microfag, asigură midiilor un rol biologic extrem de important, prin faptul că ele curata apa de microorganismele dăunatoare si de substanţe organice în descompunere, limpezind în acelaşi timp apa cu ajutorul sistemelor de filtrare şi de condensare a particulelor în agregate mai mari, pe care le elimină şi se depun pe fundul apei. Acest mecanism propriu al midiilor contribuie la întreţinerea condiţiilor de realizare a ciclului productiv din mediul acvatic, devenind la rândul lor o importanţă sursa nutritivă pentru om sau diverse specii de animale.

Midiile oferă omului o carne cu calităţi deosebite, mai ales prin conţinutul lor în vitamine (în special vitaminele B şi C ). În multe ţări s-a trecut de la recoltarea lor din mediul natural la cultivarea acestora în crescătorii special amenajate (Tabelul 1.1).