Vița de vie

Capitolul I.

Relaţiile viţei-de vie cu factorii ecologici

Fiecare plantă, luată în parte, are posibilități diferite de aprovizionare și prelucrare a substanțelor din mediul înconjurător, fiind nevoite să împartă factorii de vegetație, ele intra in concurentă. Ca urmare, concurența este cu atât mai mare, cu cât plantele vecine sunt mai apropiate, mai abundente și mai bine dotate.

1.1. Relaţiile dintre viţe

Relaţii de concurenţă: viţele vecine pot fi din acelaşi soi sau soiuri diferite,altoite pe acelaşi portaltoi sau portaltoi diferiţi, pot fi de aceiaşi vigoare sau de vigori diferite. Viţele vecine daca sunt uniforme din toate punctele de vedere, acţionează in mod egal la folosirea factorilor de vegetaţie.În general, viţele nu sunt uniforme şi, ca urmare, se creaza concurenţă intre ele, daca viţele sunt la distanţe mai mici, mediul este mai sărac, iar deosebirile dintre viţe sunt mai mari.

Relaţii de ajutor: se utilizează în viticultură soiuri funcţional female şi soiuri sensibile la condiţiile de mediu privind diferenţierea organelor florale. Acestea ca să rodească, trebuie să fie plantate in amestec biologic cu soiuri bune producătoare de polen. Plantarea in amestec este folositoare si in cazul soiurilor autofertile .

1.1.1. Relaţiile dintre viţe şi alte plante

Relaţii de concurenţă: învecinarea vitei-de-vie cu orice tip de plantă creaza competiţie. Ele intră în concurenţă pentru substanţe nutritive şi apă din sol, lumină şi dioxid de carbon. Viţele sunt in dezavantaj, cu cît plantele vecine sunt mult mai numeroase, au un aparat de absorţie mai bine dotat, mai adînc repartizat şi sunt capabile să absoarbă mai bine apa şi substanţele nutritive. Plantele mai înalte concurează pe cele cu talie mai redusă, iar acestea concureză în dioxid de carbon pe cele mai înalte.

Relaţii de ajutor: perdelele de protecţie de pe nisipuri sunt bine cunoscute pentru influenţa pozitivă supra creşterii şi rodirii viţelor. Viţele dinspre perdeaua vestică (perdea care protejează pe nisipurile din Oltenia plantele împotriva vântului uscat din apus) au produs circa 100% mai mulţi struguri decât cele aşezate spre perdeaua estică .

1.1.2. Raporturile dintre viţe – boli şi dăunători

Principalele boli ale viţelor sunt: făinarea, mana, virozele si ariceală, putregaiul cenuşiu.

Dăunătorii periculoşi sunt: filoxera galicolă pentru viţele portaltoi, moliile strugurilor, anomala pentru soiurile roditoare, păianjenul roşu.

1.2. Influența factorilor climatologici asupra viței-de-vie

Necesitățile viței-de-vie față de factorii de mediu variază foarte mult în raport cu soiul, portaltoiul folosit, vârsta butucilor, faza de vegetație, prezența sau absența strugurilor pe butuc etc. Se cunoaşte că principalii factori restrictivi în ceea ce priveşte cultura viţei de vie sunt factorii climatici. Cei mai importanți factori climatici pe care îi vom prezenta în continuare sunt: radiaţia solară, lumina, temperatura, aerul, umiditatea aerului.

1.2.1 Radiația solară

Principala sursă de energie este radiația solară, primită de suprafața terestră și prin efectul ei caloric si luminos influențeaza creșterea și dezvoltarea viței-de-vie, aceasta se exprimă în calorii/cm²/minut.

În faza de vegetație a viței-de-vie (aprilie-septembrie) valorile radiației globale în regiunile viticole ale țarii noastre sunt cuprinse între 80-92 kcal / cm². Valorile minime înregistrandu-se în regiunile viticole ale Transilvaniei, iar cele maxime pe Terasele Dunării şi în Dobrogea. O radiaţie solară mai mică de 80 kcal / cm2 este restrictivă pentru cultivarea viţei de vie.

În regiunile viticole cu aflux redus de radiație solară este necesară cultivarea soiurilor de struguri cu frunze mici, care permit pătrunderea mai usoară a radiației solare în interiorul butucului. Cantitatea de radiație solară reținută de vița-de-vie este influențată de: expoziţia terenului, latitudine, panta terenului, forma de conducere a viţei-de-vie, orientarea rândurilor, densitatea de plantare şi faza de vegetaţie a viţei-de-vie. Reducerea radiației globale implică reducerea concentrației de zaharuri a mustului si creștrea aciditații totale a acestuia. Nu toate radiațiile solare contribuie la procesul de fotosinteză, ci numai cele cu lungimile de undă cuprinse între 0,7 și 0,3 mm.