Considerații tehnico economice și de exploatare a navei portcontainer

INTRODUCERE

Avântul economic înregistrat de societatea umană în ultima perioadă a implicat o creştere fără precedent a comerţului mondial, a traficului de materii prime de bază necesare industriei - minereuri, cărbune, petrol -.

La realizarea circulaţiei volumului intens de mărfuri, în vertiginoasa creştere anuală, transportului naval i-a revenit rolul de primă mărire, atât cantitativ cât şi ca operativitate, şi acesta nu numai pentru că transportul de apă este mai ieftin, ci, mai ales, ca urmare a diversificării surselor de relaţii comerciale, înmulţirii numărului de participanţi la aceste relaţii şi caracterului tot mai complex al schimburilor comerciale internaţionale.

Mările şi oceanele lumii formează o punte de legătură trainică, eficientă şi necesară între ţările lumii; mai mult decât atât, ţările continentale îşi dezvoltă prin mari lucrări artificiale reţeaua de ape naturale în căi navigabile, spre a prelungi transportul de apă cât mai adânc în interiorul continentelor şi, prin canale, până la porţile marilor coloşi industriali.

Ca urmare, flotele maritime de transport au cunoscut în perioada postbelică o creştere vertiginoasă a tonajului global, însoţită de diversificarea tipurilor de nave, de specializarea şi perfecţionarea tehnico-constructivă, tonaj unitar mărit, creşterea vitezei de marş, introducerea automatizării în funcţionarea instalaţiilor de bord, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă la bord, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă la bord, creşterea securităţii navelor angajate în expediţii maritime în orice zone navigabile ale Oceanului Planetar.

Comerţul maritim modern este o activitate economică vastă şi complexă, atât ca volum al mărfurilor aflate în trafic naval, cât şi ca valoarea materială a acestora, la care se adaugă investiţiile uriaşe, de înaltă tehnicitate, reprezentate de nave ca mijloc de transport şi de porturile moderne ca noduri de transbordare. În acelaşi timp, complexitatea sa rezidă şi în condiţiile specifice de mediu în care se desfăşoară-mările şi oceanele-care impun măsuri deosebite de siguranţă.

Din toate aceste aspecte a derivat şi s-a creat în timp cadrul specific tehnic, economic şi juridic al comerţului, respectiv al transportului maritim.

Aceste măsuri de ordin tehnic, economic şi juridic sunt cu atât mai indispensabile cu cât caracteristice în transportul maritim distanţele mari de parcurs, cantităţile de zeci şi sute de mii de tone de marfă într-un singur transport, străbaterea la un singur voiaj a mai multor zone climatice, care prin variaţia condiţiilor hidrometeorologice supun atât mărfurile, cât şi navele, la solicitări mari de rezistenţă structurală, pot cauza deplasări ale încărcăturii ca urmare a oscilaţiilor navelor, putând conduce la pierderea stabilităţii de către acestea.

Ca activitate economică, transportul maritim modern nu se poate limita numai la măsuri privind realizarea rentabilităţii-condiţie, de altfel, ireductibilă- ci se impune ca o necesitate obiectivă a dezvoltării societăţii umane în condiţiile geografice, economice şi politice concrete ale lumii şi epocii noastre. La stadiul tehnic actual atins de civilizaţie, nici un alt mijloc de transport, cu excepţia navelor, nu poate asigura traficul peste mări şi oceane a miliardelor de tone de mărfuri intrate anual în circuitul schimburilor internaţionale.

Faptul că, transportul pe apă în general, este mai ieftin şi deci mai avantajos decât transportul pe oricare dintre celelalte căi de comunicaţie, rezidă şi din următoarele caracteristici:

• Este mijlocul cel mai economic, calculat fie la cost global, fie la tona transportată, dar mai ales la tonă/milă;

• Dispune de o gamă foarte variată de nave, clasice sau specializare, cu capacităţi unitare variind de la câteva sute de tone deaweight, până la marile mineraliere de 100.000-300.000 tdw, vrachiere de 25.000-150.000 tdw şi petroliere între 30.000-500.000 tdw, ceea ce permite ca la o singură călătorie să se transporte cantităţi mari de mărfuri la distanţe de mii de mile marine, fără oprire între portul de încărcare şi cel de destinaţie şi cu viteze satisfăcătoare(12-31 Nd);

• Permite transportul mărfurilor aproape în orice zonă a globului, inclusiv în zonele cu gheţuri, fără transbordare pe apă şi în condiţii din ce în ce mai bune de siguranţă;

• În anumite împrejurări, poate constitui un mijloc de echilibrare, chiar de îmbunătăţire a balanţei de plăţi a ţării respective.

În condiţiile dezvoltării economiei mondiale de piaţă în epoca contemporană şi în perspectiva creşterii excepţionale a sortimentelor de mărfuri, atât materii prime cât mai ales produse industriale şi alimentare de consum, sau investiţii tehnice, flotele maritime şi fluviale, cât şi porturile, au sarcini deosebit de mari, care au impus în ultimul timp realizarea de progrese tehnice constructive spectaculoase, atât în producţia de nave, cât şi extinderea porturilor maritime şi fluviale.

În practica comerţului maritim şi mai ales în condiţiile actuale ale dezvoltării multilaterale a relaţiilor economice dintre toate statele lumii şi ale intensificării fără precedent, a transportului maritim de mărfuri, rolul condiţiilor economice şi de ordin juridic, generale şi locale, a căpătat o importanţă hotărâtoare, care guvernează, de fapt, atât buna desfăşurare a relaţiilor comerciale internaţionale, cât şi în perspectiva lor.

CAPITOLUL I

CONSIDERATII TEHNICO-ECONOMICE ŞI DE EXPLOATARE A NAVEI

PORTCONTAINER DE 14.000tdw

CONSIDERATII TEHNICO-ECONOMICE ŞI DE EXPLOATARE A NAVEI

PORTCONTAINER DE 14.000tdw

Ritmul alert in care se desfăşoară realităţile lumii contemporane necesită azi, într-o măsură fără precedent în istorie, dezvoltarea şi intensificarea tuturor categoriilor de transport, în condiţiile în care se cere un plus de viteză, capacitate sporită şi consum redus de energie. Sfera circulaţiei nu cunoaşte domenii prioritare, ea se face necesară, pretutindeni acolo unde omul este prezent şi angrenat într-una din multiplele sale activităţi.

În contextul actual, când relaţiile pe plan politic, economic şi social au atins un grad înalt de complexitate, progresul este de neconceput fără un schimb intens de valori materiale şi spirituale, realizabil în măsură covârşitoare printr-o gamă largă de mijloace de transport. Inexistenţa sau slaba dezvoltare a acestora ar determina perturbarea întregii vieţi economice şi sociale mondiale, fapt pentru care putem considera transporturile o veritabilă “coloană vertebrală” a activităţii umane. Aşa se explică, de altfel, şi dezvoltarea impetuoasă a acestui sector al economiei care, în mai puţin de un secol cunoaşte salturi spectaculoase: forţa vântului este înlocuită cu propulsia nucleară, tracţiunea animală cu caii putere ai motoarelor. Aici, în domeniul transportului au fost aplicate rapid cuceririle de ultimă oră ale ştiinţei şi tehnicii, materializate în mijloace de transport, care pentru a putea fii funcţionale, au nevoie de amenajări speciale: aeroporturi, autostrăzi, reţele de căi ferate, canale de navigaţie, porturi cu instalaţii specializate în preluarea şi manipularea mărfurilor de la şi către acestea.

Cunoscute încă din antichitate, mijloacele suple şi sigure ale legăturilor comerciale peste mări şi oceane, sar şi în lungul marilor fluvii şi lacuri din interiorul continentelor, transporturile navale continuă să deţină şi astăzi, după atâtea metamorfoze ale modernizării primul loc în traficul mondial de mărfuri.