Contravenții prevăzute de legislație

Introducere

,,Din lucrările de specialitate rezultă că automobilul, astăzi atât de necesar nouă tuturor, are o istorie plină de peripeţi, marcată de evenimente importante.

Descoperirile, invenţiile, paşii înainte s-au făcut din aproape în aproape, în mare viteză sau extrem de lent, deseori chiar cu mari dificultăţi, deoarce automobilul înglobează atât de multe şi variate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, care la început erau de neimaginat.

Epoca propriu-zisă a automobilului începe în anul 1886, o dată cu inventarea motorului cu ardere internă, care s-a perfecţionat şi continuă să se perfecţioneze şi în zilele noastre.

Automobilul a devenit un prieten al omului, pe care îl serveşte fără mofturi, indiferent de starea vremii, hrănit uneori cu combustibil necorespunzător, care supune motorul la solicitări termice şi mecanice anormale, neîngrijit de unii proprietari (tablă ruginită, şuruburi nestrânse, plin de noroi şi de praf în permanenţă ), încălţat cu cauciucuri noi sau rulate peste limita normală, el a devenit mult mai important decât s-a crezut vreodată.

Faţă de alte mijloace de transport care la ora actuală pot fi conduse în regim semiautomat sau automat ( avioane,vapoare etc ), automobilul este singurul mijloc de transport care, în timpul conducerii, nu trebuie scăpat de sub supravegherea şi controlul şoferuluinici măcar o fracţiune de secundă, căci acest lucru poate fi fatal.

Pentru a conduce un automobil, totdeauna a fost necesar ca şoferul să posede permis de conducere. În ,,Regulamentul privitor la circulaţia pe piaţă şi remisă prin Bucureşti” , elaborat la 9 aprilie 1868 de Consiliul Comunal al Bucureştilor, acesta purta denumirea de ,, Permis de conducere pentru birje ” sau livrezoană.

Cea dintâi comisie de examinare pentru obţinerea permisului de conducere a ,, mânuitorilor de trăsuri automobile ”din ţara noastră şi-a început activitatea la 10 ianuarie 1908, în Bucureşti.

Examenul pentru obţinerea permisului de conducere cuprindea două probe:

-prima probă consta în parcurgerea unui traseu cu automobilul prin locuri aglomerate, fără ca respectivul conducător să producă ciocniri sau accidente;

-a doua probă constă în aruncarea de către membrii comisiei a unor perne umplute cu paie, în faţa automobiliştilor ; conducătorul care reuşea să nu calce nici o pernă câştiga proba de examinare şi obţinea permisul de conducere.

La 16 februarie 1911, la Bucureşti, încep cursurile primei şcoli de şoferi, cu o durată de două luni şi jumătate, sub conducerea automobilistului Leon Leonida. ”

Capitolul I

Consideraţii generale ale contravenţiei

Raporturile sociale care iau naştere între indivizi, ca persoane fizice, sau între aceştia şi persoanele juridice sunt reglementate pe baza unor legi, norme, reguli care formează împreună un sistem normativ de drept, pe baza căreia există şi evoluează orice societate.

Dintre toate normele care reglementează activitatea organismelor sociale şi economice, conduit cetăţenilor, precum şi raporturile ce iau naştere între persoanele fizice şi cele juridice, un rol deosebit de important îl au normele juridice. Nerespectarea acestor norme juridice atrage după sine răspunderi şi sancţiuni diferite (civile, penale, administrative) în conformitate cu prevederile reglementate în Constituţia României la art 1, alin 3: ,,România este stat de drept, democratic şi social, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.

Faptele prin care pot fi încălcate normele juridice se clasifică în : infracţiuni, contravenţii, abateri disciplinare.Această clasificare a faptelor de încălcare a normelor juridice se realizează în funcţie de pericolul social pe care îl prezintă fiecare, de natura relaţiilor lezate de acestea, precum şi de categoria organelor competente să le stabilească şi să le sancţioneze.În funcţie de pericolul social generat de încălcarea normelor de drept răspunderea poate fi: penală, administrative, civilă sau disciplinară, după caz.

Cadrul legal din legislaţia ţării noastre în care sunt reglementate sancţiunile faptelor contravenţionale este reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legea nr.180/2002. În aceste legi sunt specificate principiile generale de reglementare a contravenţiilor şi sunt desemnate organele competente a emite acte normative în care se stabilesc şi se sancţionează astfel de fapte, procedura prin care aceste fapte pot fi constatate şi sancţionate, precum şi căile de atac.

Pentru poliţişti, cunoaşterea şi aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale ce reglemen¬tează regimul contravenţiilor în ţara noastră are, în primul rând, o importanţă deosebită deoarece constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor legale reprezintă un drept, dar şi o obligaţie generală de serviciu iar, în al doilea rând, aceasta reprezintă o pondere însemnată în activitatea organelor de poliţie, atât ca importanţă cât şi ca volum de muncă. Prin constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează prevenirea unor fapte antisociale mai grave.