Elemente Shintoiste și Budiste în Tradiția și Literatura Japoneză

1. Argument introductiv

Spiritul japonez, aşa cum îl intuim astăzi este rezultatul a mii de ani de sedimentare a credinţelor, tradiţiilor şi gândirii Shintoiste şi Budiste (cu diferitele sale ramuri) şi a trecerii acestora prin filtrul mentalităţii japoneze. Am ales să dezvolt acest subiect din perspectiva unei scurte incursiuni în tradiţia, cultura şi literatura japoneză prin prisma religiilor şi legendelor care de-a lungul timpului s-au impus, au marcat şi au construit mentalitatea japoneză aşa cum este ea în zilele noastre.

Consider că este foarte important să descriu în linii mari conceptele marcante ale Shintoismului şi Budismului, să specific modul şi perioada în care acestea au pătruns în cultura japoneză, iar apoi să insist pe reminiscenţele specifice fiecăruia în tradiţia japoneză de-a lungul timpului, pentru a revela mai clar influenţele actuale ale Shintoismului şi Budismului în tradiţia, cultura şi literatura japoneză actuală. Mi-am propus o analiză succintă a festivalurilor Shintō şi Budiste, prezentare în care voi preciza care sunt diferenţele majore survenite în desfăşurarea acestora de-a lungul timpului, pentru a putea face o decantare ideologică în scopul de a arăta în ce măsură tradiţiile şi festivalurile japoneze de astăzi reflectă şi păstrează ideologia vremurilor de mult apuse.

De asemenea îmi propun ca în partea a doua a lucrării să analizez tradiţia ceremoniei ceaiului, nu doar din punct de vedere istoric, ci mai ales din punct de vedere al reminiscenţelor în mentalitatea japoneză actuală. Voi avea în vedere în special Ceremonia ceaiului de Okakura Kazuko. Mă voi referi de asemenea la Filosofia Zen şi la modul cum este ea redată în literatură.

Voi evidenţia de asemenea ideile despre frumuseţe, şi percepţia ei, despre modul în care cunoaşterea are capacitatea de a schimba lumea, referindu-mă la Templul de Aur al lui Yukio Mishima, pentru a releva estetica japoneză aşa cum reiese ea din această operă şi mai ales pentru a evidenţia elementele budiste care au generat particularităţile acestui mod de percepţie estetică.

Imi doresc să pun în antiteză spiritualitatea japoneză tradiţională şi schimbarea adusă de război şi apoi industrializare, consumerism, pentru că mă întreb în ce măsură Japonia de astăzi mai corespunde cu ideea pe care majoritatea dintre noi o avem despre Ţara Soarelui Răsare în varianta sa idealizată. Dar principalul lucru pe care doresc să îl evidenţiez este ideea că, dincolo de toate aceste vicisitudini şi schimbări majore, undeva adânc înrădăcinat în mentalitatea japoneză (sau mai bine-zis în subconştientul cultural colectiv japonez – în termeni Jung-ieni) încă mai supravieţuiesc, deşi la limita subzistenţei, urme ale culturii japoneze de altă dată.

De asemenea, pentru partea de analiză a reminiscenţelor Budiste în literatura japoneză modernă şi contemporană o să mă refer la modul în care se reflectă percepţia nimicniciei şi deşertăciunii vieţii cotidiene măcinate de suferinţe nedemne de un suflet care a respirat aerul spiritualităţii budiste insuflat de mediul unei Japonii puternic marcate pe de altă parte de rănile lăsate de război, industrializare, instaurarea unei mentalităţi a societăţii de consum şi asimilarea tendinţelor depravatoare ale consumului de droguri, alcool, liberalizare sexuală etc. Aici mă voi referi în special la romanele lui Ryū Murakami ( Albastru nemărginit, aproape transparent) şi Haruki Murakami (La Sud de Graniţă, la Vest de Soare, Pădurea norvegiană) pentru că mi se pare că au produs opere emblematice din perspectiva supravieţuirii unui spirit autentic japonez liber. Operele lor evidenţiază de asemenea pericolul alienării sale într-o lume în curs de cangrenare care se presupune că ar trebui să fie mediul său natural de viaţă dar care nu mai corespunde aşteptărilor. Ce se va întîmpla cu protagoniştii romanelor menţionate- Care sunt limitele la care poate fi împinsă alienarea lor şi care este graniţa dintre alienare şi nebunie- Să fie vechea Ţară a Soarelui Răsare un spaţiu devenit propice „involuţiei” existenţiale- În ce măsură elementele japoneze tradiţionale Shintō şi Budiste sunt un sprijin existenţial, o cale a salvării şi în ce măsură pot ele deveni un drum sigur spre un spaţiu al alienării?