Cuprins
- Introducere
- Cap. 1 Legi şi normative
- 1.1 Norme legislative privind calitatea solurilor
- 1.2 Norme legislative privind depozitarea deşeurilor
- Cap. 2 Caracterizarea sistemelor sol-subsol-ape subterane
- 2.1 Compoziţia solului
- 2.2 Proprietăţile fizice ale solului
- 2.3 Proprietăţile chimice ale solului
- 2.4 Metode şi tehnici de prelevare a probelor de sol şi ape subterane
- 2.5 Analize fizice ale solurilor şi apelor subterane
- 2.6 Prelucrarea rezultatelor obţinute prin analize
- Cap. 3 Poluarea solurilor cu produse petroliere
- 3.1 Poluarea solului din rafinării
- 3.2 Poluarea solului din activitățile de exploatare şi explorare
- a zăcămintelor de produse petroliere
- 3.3 Poluarea solului din activitățile de transport şi distribuție produse petroliere
- Cap. 4 Prezentarea principalelor tehnologii de depoluare a solurilor, subsolurilor şi apelor subterane aplicate la nivel naţional şi internaţional
- 4.1 Tehnologii bazate pe metode termice
- 4.1.1 Incinerare
- 4.1.2 Desorbţia termică
- 4.1.3 Vitrificarea
- 4.2 Metode biologice
- 4.2.1 Bioremedierea aerobică in situ.
- 4.2.2 Bioremedierea anaerobică in situ.
- Cap.5 Poluarea solului din incinta unei rafinării din România
- 5.1 Condiții de amplasament
- 5.2 Studiul de investigare a stadiului de poluare din incinta rafinǎriei
- 5.3 Concluzii
- Cap. 6 Bioremedierea batalurilor petroliere.
- 6.1 Pomparea nămolului petrolier.
- 6.2 Separare trifazică a nămolului petrolier.
- 6.3 Stabilizare/Solidificare a deşeului petrolier (in situ sau ex situ).
- 6.4 Producția de combustibil alternativ.
- 6.5 Desorbție termică directă.
- 6.6 Desorbție termică în vacuum.
- 6.7 Bioremedierea deşeului petrolier.
- Cap. 7 Proiectarea unui depozit pentru deşeuri petroliere
- 7.1 Conținutul proiectului.
- 7.1.1 Proiectarea depozitelor de deşeuri.
- 7.1.2 Exploatarea depozitelor de deşeuri.
- 7.1.3 Ȋnchiderea depozitelor de deşeuri.
- 7.2 Proiectarea unui nou depozit pentru solul decontaminat.
- Cap. 8 Evaluarea investiției.
- Cap. 9 Concluzii finale.
- BIBLIOGRAFIE
Extras din licență
INTRODUCERE
Gestionarea deşeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe OUG 78/2000, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).
Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema reciclării materialelor care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan mondial. În Uniunea Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975. Oamenii sunt obisnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice au arătat că, în perioadele când resursele de materii prime se diminuau, [gunoi|gropile de gunoi] ale orașelor antice conțineau mai puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc).
În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime naturale devenind astfel mai mică.
Japonia este una dintre țările în care reciclarea este reglementată prin lege și general acceptată de către locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s-au colectat pentru reciclare 802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult dect în 2000, adică fiecare locuitor al țării reciclează aproximativ 6.4 kg de plastic pe an.
Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei (reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a crescut ca valoare atunci) [1].
CAPITOLUL 1
LEGI ȘI NORMATIVE
1.1 NORME LEGISLATIVE PRIVIND CALITATEA SOLURILOR
În aceste subcapitole se prezintǎ Legislaţia de mediu europeanǎ şi naţionalǎ privind calitatea solurilor precum şi legislaţia privind eliminarea şi gestionarea deşeurilor.
• Hotărâre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului;
• Hotărâre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
• Ordonanţă de urgenţă nr.68 - 28/06/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului;
• Legea nr. 265 / 29.06.2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului;
• Legea nr. 107 / 16.06.1999 pentru aprobarea OG nr.81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate;
• Legea nr. 237 / 07.06.2004 pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003;
• Legea minelor nr. 85/18.03.2003;
• Legea petrolului nr. 238/07.06.2004
• Legea 138/27.04.2004 a îmbunătățirilor funciare;
• Ordinul nr.756/03.11.1997 pentru aprobarea Reglementarii privind evaluarea poluării mediului;
• Ordinul nr. 184/21.09.1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu;
• Ordinul 242/26.03.2005 pentru aprobarea organizării sistemului național de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați şi pentru aprobarea Programului de organizare s Sistemului National de Monitoring Integrat al Solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați;
• Ordin 36/07.01.2004 privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu [2].
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gestionarea Poluarii Solului Contaminat cu Deseuri Petroliere.docx