Influența condițiilor de întreținere asupra performanțelor de producție ale porcilor

Creșterea porcinelor, reprezintă atât la nivel mondial cât și la nivel național, una dintre ramurile cele mai importante ale economiei. Astfel, datorită creșterii demografice, interesul față de alimentația umană dobândește noi valențe, ceea ce impune de urgență creștera cantitativă dar și calitativă, împărțirea echilibrată a alimentelor, atât pe plan zonal cât și pe plan teritorial, folosirea rațională a fiecărei surse de hrană precum și găsirea de noi surse alimentare care să aibă un conținut ridicat de substațe nutritive, mai cu seamă în proteine.

Este cunoscut faptul că proteinele de origine animală, față de cele de origine vegetală, sunt caracterizate printr-o valoare biologică mai mare, datorită conținutului în aminoacizi esențiali mai ridicat și echilibrat.

Specia suină, datorită calităților sale biologice, este recunoscută ca fiind una dintre speciile cele mai mari producătoare de carne, acoperind peste 44% din consumul de carne la nivel mondial.

Datorită dezvoltării nivelului de trai al omenirii, a crescut și consumul de produse de origine animală, îndeosebi a celui de carne, astfel încât, suinelor le revine un rol foarte important în asigurarea acoperirii cererii crescânde de carne.

Cererea mare de carne de porc se datorează, compoziției sale chimice și valorii energetice ridicate față de carnea provenită de la celelalte specii de interes zootehnic, dar și a capacității de conservare un timp îndelungat.

În România, carnea de porc, reprezintă aproximativ 45% din producția totală de carne. Carnea de porc, este considerată ca fiind un produs tradițional, înregistrând un consum mai sporit în perioada Sărbătorilor de Iarnă.

În țara noastră suinele sunt crescute în toate zonele, în gospodării țărănești sau în unități industriale. Această activitate, nu are caracter sezonier, practicându-se în flux continuu, animale putând fi sacrificate la orice vârstă, ceea ce oferă o mare flexibilitatea a comercializării. Factorii cu influență majoră asupra producției de carne sunt împărțiți în factori de natură internă (endogeni) și factori de natură externă (exogeni).

CAPITOLUL 1

IMPORTANȚA CREȘTERII SUINELOR

1.1.Importanța economică și socială a creșterii suinelor

În țara noastră, creșterea suinelor ocupă un loc important în zootehnie, aceasta fiind specia care asigură peste 40% din totalul producției de carne la nivel național. Creșterea suinelor în țara noastră se practică în toate zonele, începând de la cele de câmpie și până la cele montane. Specia porcină, datorită gradului mare de adaptabilitate, se pretează cu foarte bune rezultate atât la creșterea în sistem extensiv,semi-intensiv dar și la cel intensiv (industrial). Datorită creșterii demografice cât și a nivelului de trai, omenirea trece printr-o etapă complexă, ceea ce impune o creștere atât calitativă cât și cantitativă a alimentelor, împărțirea lor obiectivă pe plan general dar și zonal, descoperirea de sortimente noi cu conținuturi ridicate în substanțe nutritive, mai ales proteice și utilizarea oricăror surse de hrană.

Din cercetările efectuate de către oamenii de știință cât și de unele instituții specializate, se așteaptă ca în perspectiva anilor 2050 produsele de origine animală (lapte, carne, ouă ș.a) vor deține o pondere ridicată în alimentația oamenilor.

Făcând comparație între proteinele de origine animală și cele de origine vegetală, este cunoscut faptul că cele de origine animală dețin o valoare biologică mai ridicată, datorită conținutului mare în aminoacizi esențiali. În viitor asigurarea necesarului de proteine va fi reprezentată de creșterea producției de carne rezultată din abatorizarea ovinelor și bovinelor urmate de cea provenită de la păsări și suine, datorită posibilităților minore de a realiza culturi cerealiere suplimentare, rentabile, necesare pentru ultimele două specii (Păsărin, 2004).

În România, carnea de porc reprezintă un produs tradițional, fiind la mare căutare în preajma sărbatorilor de iarnă, când este consumată în formă proaspătă, dar și în restul anului, când se regăsește sub forma unei game largi de preparate industriale sau semi-industriale. În urma creșterii suinelor, rezultă o serie de avantaje economice, diferite față de celelalte specii de interes zootehnic, dintre care amintim:

Carnea- reprezintă produsul principal obținut de la suine, având o valoare energetică mai mare decât carnea provenită de la celelalte specii, datorită substanțelor grase prezente în compoziția chimică a acesteia care îi dau savoarea și frăgezimea. Spre deosebire de alte cărnuri, capacitatea calorică a cărnii de porc este 2-2.5 ori mai mare, având între 2800-3000 kcal/kg carne față de 1550 kcal/kg la carnea de bovine și 1400 kcal/kg la cea de ovine. Datorită cantității mici a apei de consistență, carnea de porcine posedă un grad mare de conservabilitate, pentru un timp îndelungat. Carnea reprezintă o pondere de aproximativ 54% din greutatea vie a animalului sacrificat la 100 de kilograme, cu oscilații între 50 și 60%. Pe lângă faptul că poate fi consumată proaspătă din carnea de porcine pot fi obținute afumături, mezeluri, semipreparate, conserve ș.a.

Grăsimea - reprezintă tot un produs folosit în alimentația oamenilor, animalelor dar și în diferite industrii. Aceasta este prezentă sub două forme, respectiv slanină și osânză. Grăsimea de porcine prezintă o valoare energetică de 8100 kcal/kg, fiind utilizată la echilibrarea rațiilor de hrană pentru tineretului suin și avicol. Fiind considerat un produs cu valoare biologică scăzută și cu efecte negative asupra sănătății, se tinde la înlocuirea ei în alimentația umană cu grăsimile vegetale, rămânând însă o materie de neînlocuit în industria mezelurilor.

Subprodusele- rezultate în urma sacrificării porcilor sunt folosite în alimentația oamenilor (creierul, urechile, picioarele, limba, ficatul, inima, rinichii ș.a), în diferite industrii (părul, sângele, pielea, intestinele etc.), cât și în industria farmaceutică (hipofiza, glandele sexule, glandele suprarenale, tirioda etc.).

Gunoiul de grajd-rezultat în urma creșterii suinelor are o compoziție chimică aproape similară cu cea provenită de la celelalte specii de interes zootehnic, fiind utilizat pentru fertilizarea terenurilor, producerea de biogaz, sau în alte scopuri.

În afara acestor avantaje economice, din creșterea suinelor în sistem intensiv rezultă și o grupă de avantaje sociale, cum ar fi:

- forța de muncă permanentă, deoarece procesele de producție sunt continue și asemănător repartizate pe lunile unui an calendaristic, dând posibilitatea lucrătorilor de a se specializa pe o activitate și să îsi îmbogățească cunoștințele practice dar și teoretice;

- porcinele fiind o specie cu particularități biologice și productivitate mari alături de mecanizarea și automatizarea fluxului de producție duc la obținerea de venituri ridicate;

- datorită eșalonării proceselor de producție dar și a unui management corespunzător, se obțin venituri pe tot parcursul anului, necesare pentru plata salariilor angajaților(Dinu și colab., 1990).

1.2.Creșterea suinelor la nivelul Uniunii Europene și în țara noastră

Conform datelor publicate de către Institutul Național de Statistică, la nivelul Uniunii Europene creșterea suinelor a cunoscut o scădere numerică constantă a efectivelor de animale, astfel că în anul 2014, spre deosebire de anul 2006, numărul porcinelor a fost cu 26% mai mic. România, la finalul anului 2013 se situează pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Germania, Danemarca, Franța, Spania, Olanda, Italia, Belgia și Polonia În tabelul 1.1. sunt prezentate efectivele de porcine din țările membre ale Uniunii Europene, existente la sfârșitul anului 2014.