Influența condițiilor ecoclimatice ale anului 2016, asupra cantității și calității recoltei la unele soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară, din centrul viticol Samsud

INTRODUCERE

Vița de vie este unică: nu numai că este o cultură răspândită la nivel global, dar are legături istorice directe cu dezvoltarea culturii umane. Principalul produs obținut,vinul, a fost considerat de proveniență divină, o băutură a zeilor: chiar Dionysos și Bacchus au fost dedicați acestei băuturi. Alte culturi mediteraneene au considerat că "vinul a izbucnit din sângele oamenilor care luptaseră cu zeii” , și vinul a avut întotdeauna un rol major în modul de viață al mediteraneenilor (McGovern, P.E. (2004); Blanco, J.L. (1997)).

Strugurii la sfârşitul perioadei de maturare au o compoziţie chimică foarte complexă. Ei conţin apă în proporţie de 78-85 %, zaharuri 15-25 %, acizi organici 0,2 – 5 %, substanţe azotate 0,5 – 1,2 %, compuşi fenolici 0,2 - 1%, lipide 0,08 - 0,2 %, substanţe minerale 1-3 %, substanţe odorante, enzime şi nu în ultimul rând vitaminele din grupele B, C, H si PP. Ele au un rol important în creşterea şi dezvoltarea organismelor prin stimularea şi reglarea principalelor procese metabolice din organism. Dinamica acumulării depinde de soi, podgorie, condiţii climatice şi lucrările de întreţinere a plantaţiei viticole.(www.pnvv.ro)

Chardonnay, Riesling, Sauvignon Blanc și Pinot Gris / Pinot Grigio sunt cele mai importante și populare soiuri de struguri pentru vinuri albe de pe mapamond. Vinurile obținute din acești struguri pot fi vinuri varietale sau vinuri de origine controlată D.O.C (o practică comună pentru vinurile europene). Strugurii din aceste soiuri pot fi, de asemenea, parteneri de cupajare pentru alte soiuri, în procesul obținerii vinurilor cuveé.( www.dummies.com)

Soiurile analizate în această lucrare sunt Fetească regală, Neuburger și Pinot gris. Primul este un soi românesc , al doilea austriac iar al treilea franțuzesc. Feteasca regală câștigă tot mai mult spațiu fiind un soi productiv cu calități deosebite ,ideal pentru obținerea vinurilor de calitate superioară dar și a vinurilor curente de masă. Neuburger și Pinot gris au fost introduse în țară după perioada filoxerică în care soiurile locale au fost decimate de acest dăunător ce a afectat întreaga viticultură europeană.

În prezenta lucrare ne-am propus studierea soiurilor menționate din plantația proprie localizată în Podgoria Silvaniei, Centrul Viticol Șamșud deoarece nu au mai fost realizate astfel de lucrări de cercetare , care să ofere informații concrete asupra calității și cantității producțiilor din zonă.

EVOLUȚIA VIȚEI DE VIE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ ÎN PREZENT

În familia Vitaceae, genul Vitis are importanță majoră în cultivarea viței de vie la nivel mondial. Se compune din 60 de specii interfertile care există aproape exclusiv în emisfera nordică . Printre acestea, Vitis vinifera este singura specie utilizată pe scară largă în industria vinicolă globală. Este de asemenea, singura specie din genul indigen din Eurasia și se pare că a apărut pentru prima oară acum 65 de milioane de ani ( Saporta, G. 1879). Două forme încă coexistă în Eurasia și în Africa de Nord, forma cultivată, V. Vinifera subsp. vinifera (sau sativa) și Forma sălbatică V. vinifera subsp. silvestris (sau sylvestris), amintite uneori ca subspecii diferite. Acestă separare de-a lungul istoriei în subspecii se bazează pe diferențele morfologice (Zohary D. 1995), diferențele sunt cel mai probabil rezultatul domesticirii în timp de către oameni, decât de izolarea geografică. Există mii de soiuri de V. Vinifera (Viala, P. Și Vermorel V. (1901–09)), dar global piața producției de vinuri este dominată de doar câteva varietăți, datorate în mare parte modului în care vinul este în prezent comercializat. Soiurile sunt în general clasificate conform destinației lor de utilizare: struguri de vin, struguri de masă și stafide.

Prin contrast, forma sălbatică este rară, totuși se poate observa din Portugalia până în Turkmenistan și din râurile Rinului până la pădurile din nordul Tunisiei . Se crede că este Strămoșul soiurilor prezente și este încă observat crescând pe baldachinul copacilor din jur. Domesticirea strugurilor pare legată de descoperirea vinului, chiar dacă nu este clar care process l-a precedat pe cealalt. (McGovern, P.E. (2004),Levadoux, L. (1956) ) În timpul domesticirii, structura biologică a strugurilor a suferit câteva modificări dramatice în primul rând prezintă un conținut mai ridicat de zahăr pentru o mai bună fermentare (Pouget, R. (1988)),iar în al doilea rând randament mai mare și producții constante . Au avut loc schimbări în mărimea ciorchinilor, a bobului și schimbarea de la plante sălbatice dioice la plante cultivate hermafrodite, element crucial în evoluția lor. Deasemenea s-au observat modificări în morfologia semințelor și chiar dacă semnificația lor biologică este necunoscută, această trăsătură este utilizată în analiza arheologică a strugurilor sălbatici sau cultivați . Nu se știe dacă aceste modificări au apărut într-o perioadă lungă de timp prin hibridări naturale, selecție naturală sau într-o perioadă scurtă prin mutații, selecție asistată și propagarea ulterioară prin înmulțire vegetativă . Incertitudinea persistă și asupra locului și perioadei de domesticire inițială și secundară. Deși sălbatici strugurii erau probabil

prezenți în multe locuri din Europa în perioada neolitică, arheologic și istoric dovezile sugerează că primo-domesticirea a avut loc în Estul apropiat. Cea mai veche dovadă a producției de vin a fost găsită în Iran, la situl Hajji Firuz Tepe din nordul munților Zagros datat 5000-5400 î.Hr. . Semințe de struguri domestici datați 6000 î.Hr. s-au găsit în Georgia și în Turcia. Cu toate acestea, rămășițe de semințe din perioada neolitică în Europa de Vest sugerează exploatarea strugurilor în acest sens, de asemenea, semințe de vițe sălbatice din epoca de bronz au fost descoperite în Franța . (Marinval, P. (1997))