Interventia Organelor de Politie - Masurile de Ordine Publica

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Interventia Organelor de Politie - Masurile de Ordine Publica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 98 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Cuprins

INTRODUCERE
Capitolul 1 – TEORIA ȘI TACTICA POLIȚIENEASCĂ
Scurt istoric privind evoluția instituției polițienești la români
Instituția polițienească până la Unirea Principatelor Române
Instituția polițienească între Unirea Principatelor și instaurarea dictaturii
Instituția polițienească în perioada dictaturi
Necesitatea studierii teoriei și tacticii polițienești
Definiția, izvoarele și obiectul teoriei și tacticii polițienești
Principiile fundamentale ale teoriei și tacticii polițienești
Noțiunea de principiu fundamental al teoriei și tacticii polițienești
Analiza principiilor fundamentale ale teoriei și tacticii polițienești
Corelațiile teoriei și tacticii polițienești
Executarea activității curente de ordine pe teritoriul municipiilor și orașelor
Forme și mijloace prin care se exercită activitatea de ordine
Regulile generale privind executarea serviciului de către agenții de poliție
CAPITOLUL 2 – EXECUTAREA MĂSURILOR DE ORDINE ÎN SITUAȚII SPECIALE
Noțiuni generale despre măsurile de ordine
Dispozitivul pentru asigurarea măsurilor de ordine
Executarea măsurilor de ordine
Intrarea în dispozitiv a efectivelor de ordine
Modul de acțiune a efectivelor
Particularitățile executării măsurilor de ordine în cazul adunărilor publice și al manifestărilor cultural-artistice și sportive
CAPITOLUL 3 – INTERVENȚIA ORGANELOR DE POLIȚIE PENTRU PREVENIREA FAPTELOR TURBULENTE ȘI RESTABILIREA ORDINII PUBLICE
Reguli generale cu privire la intervenția pentru restabilirea ordinii și liniștii publice
Modul de intervenție și acțiune în unele cazuri de tulburare a ordinii și liniștii publice, care nu sunt de amploare
CAPITOLUL 4 – MODALITĂȚI DE ORGANIZARE ȘI INTERVENȚIE A ORGANELOR CARE ASIGURĂ ORDINEA PUBLICĂ ÎN MOLDOVA
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

MINISTERUL DE INTERNE ȘI CEL EUROPEAN

(argumente istorice)

Cel care studiază istoria Internelor este impresionat de faptul că instituția „ordinei" în ținuturile românești a cunoscut o continuă dezvoltare ținând seama de „realizările" în domeniu pe plan european pe care,, întotdeauna, le-a „acomodat" specificului național. Și nu numai atât. Demnitarii Internelor au fost personalități de frunte ale vieții politice și culturale românești, puternic ancorată la ideile europene ale timpului.

Faptele lor, ideile exprimate cu diferite ocazii își aveau sorgintea în tradițiile și particularitățile vieții politice naționale. Dar, cu toate că studiau la marile universități europene ale timpului, ei nu uitau o clipă specificul național și integrau fapta și gândirea românească în rândul valorilor europene. Preluând mereu din exemplele statelor europene, miniștrii de interne afirmau că munca și legalitatea constituie căile permanente de iețire a României din dezordine, ei raportându-se continuu la interesele generale ale țării și la valorile europene.

Demnitarii Internelor de acum un secol se considerau europeni, ei și nația lor având în spate studiile „intelighenței" autohtone și istoria milenară a românilor, de pavăză a valorilor europene și de obstacol în fața celor care atentau la acestea. „Noi nu ne putem câștiga o pozițiune astăzi în Europa – spunea Ion C. Brătianu, în 1879 – decât arătându-ne că suntem un popor cu viață, unul și nedespărțit, cu aceeași hotărâre. Dar dacă ne vom înfățișa cu discuțiuni și vrajbe, ... cum voiți să inspirăm încredere Europei și să ne impunem chiar acelora care au un interes sa nu existăm ca stat român?..."

CAPITOLUL 1. TEORIE ȘI TACTICĂ POLIȚIENEASCĂ

Scurt istoric privind evoluția instituției polițienești la români

Definirea noțiunii de poliție a generat și continuă să genereze discuții între specialiștii în domeniu.În concepția lui B. Barbu, poliția derivă din cuvântul grecesc polis care are semnificația de oraș. După Eugen Bianu ea derivă din cuvântul politea care înseamnă activități de ordine în stat.

Instituția polițienească până la Unirea Principatelor Române

Ordinea publică, siguranța persoanelor și apărarea avutului erau încredințate comandanților de oști, care, în această calitate aveau atribuții în domeniul pazei, ordinii și liniștii interne. Astfel, în Muntenia șeful poliției era marele spătar, iar în Moldova era hatmanul. În subordinea acestora se aflau, după cum urmează: ispravnicii, pârcălabii, privighetorii ocoalelor, căpitanii de oraș și de margini, polcovnicii de poteră, seimenii, zapcii și străjerii.

Activitatea polițienească în București și Iași era încredințată câte unui aga, denumire care a fost înființată în anul 1620 de Radu Mihnea. Avea în subordine străji în mahalale și boiere, o închisoare specială și un tribunal. Aga a devenit mai târziu prefectul de poliție al Capitalei.

În județe, sarcina polițienească era încredințată spre realizare ispravnicilor care erau administratorii județelor și în același timp judecătorii locuitorilor fiind ajutați în activitățile lor de către zapcii, polcovnicii căpitani care asigurau paza de hoți și plăși.

O grijă deosebită a instituției Agiei București, care venea în sprijinul evidenței populației, dar și asigurării unui control asupra persoanelor străine, era eliberarea pașaportului sau așa-ziselor „răvașe de drum" . Trebuie spus că existența unui astfel de act de identitate datează încă din 1782, când, ca urmare a „dezvoltării relațiilor dintre cele două Țări Române cu statele vecine și pentru a opri ieșirea din țară a celor nemulțumiți, precum și pentru a impune un control al celor ce veneau din alte țări" s-a introdus pășușul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Interventia Organelor de Politie - Masurile de Ordine Publica.doc

Bibliografie

1) Teorie și tactică polițienească: Ministerul de Interne, Academia de Poliție " Al. I. Cuza", Ed. M.I. 1998
2) Col. (r) Bobocescu Vasile: Istoria Poliției Române, București, Ed. M.I. 2000
3) Gl. Bg. (r) Vasile D. Mihalache, Gl. Bg. (r) Suciu P. Ioan: Istoria Jandarmeriei Române (1850-2000) Ed. SYLVI, București 2000
4) Șimu Giorgel, Constantin Manea, Mihai Boldojar: Manual de Tactică pentru: polițiști, jandarmi, polițiști comunitari, Ed. All Beck, București 2005
5) Coordonator Sultănescu Ion: Tactică Polițienească, Ediția a II-a, Ed. All Beck, București 2003
6) Revista Repere Cultural-Educative Poliția Română, Colecția Memoria Istoriei, Ed. M.A.I. 2010, București
7) Monitorul Oficial nr. 82, din 24 martie 1929, p. 69
8) Monitorul Oficial nr. 33, din 31 martie 1933, p.1074, Ședința Senatului din 14 martie 1933
9) Monitorul Oficial nr. 305, din 09 mai 2002, Legea nr. 218/2002 privind Organizarea și Funcționarea Poliției Române
10) Monitorul Oficial Nr. 721, din 28 octombrie 2010: Hotărârea nr. 1040 din 13 octombrie 2010 pentru aprobarea Strategiei Naționale de Ordine Publică 2010-2013
11) Monitorul Oficial Nr. 888, din 29 septembrie 2004, privind Legea nr. 60 din 23 septembrie 1991 (republicată), privind Organizarea și desfășurarea adunărilor publice
12) Monitorul Oficial nr. 24, din 11 ianuarie 2008, privind Legea nr. 4 din 09 ianuarie 2008 privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și jocurilor sportive
13) Ghidul de aplicare a codului de etică și deontologie al polițistului, www.politiaromana.ro
14) Strategia de Securitate Națională a României: București 2007. www.presidency.ro
15) Regimentul de Patrulă și Santinelă "SCUT", www.mai.md