Managementul riscurilor și vulnerabilităților privind ordinea și siguranța publică al structurilor de jandarmi

INTRODUCERE

Asupra conceptului de ordine publică s-au formulat mai multe definiţii, în raport cu apartenenţa celor care s-au ocupat de anumite discipline, ştiinţe sau ramuri de activitate. Prin urmare, în cadrul ştiinţelor juridice, s-a conturat ideea că ordinea publică este o stare de drept si de fapt care permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe consensul social necesar funcţionarii optime a ansamblului social în condiţiile reglementarilor juridice interne in vigoare, consacrării, apărării şi respectării drepturilor şi libertaţilor fundamentale ale cetaţenilor, avutului public şi privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării şi afirmării progresului social într-o societate democratică.

Ordinea publică, ca parte componentă a securităţii naţionale, reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se caracterizeaza prin credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi desfaşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate.

Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul poliţienesc pentru aplicarea masurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civila – organe de ordine, in scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărarii drepturilor , libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor.

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizeaza prin măsuri generale, de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului , perpetuarea fenomenului infracţional şi dezvoltareacriminalităţii organizate, deşi capacitatea de raspuns a instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut.

Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine şi siguranţă publică a reprezentat permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate , caută să identifice cele mai eficiente forme şi modalităţi de realizare a acestui obiectiv. Modelele diferite de organizare a autorităţilor însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat şi abordări diferite în planul aplicării acestora, bazate pe relaţiile specifice fiecărei ţări. Ministerul Afacerilor Interne a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică a comunităţii, prin elaborarea şi punerea în practică inclusiv a unor programe şi strategii adaptate la situaţia operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială.

Strategia naţională de realizare a ordinii şi siguranţei publice pentru 2010 – 2013, pentru creşterea siguranţei cetaţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de Ministerul Afacerilor Interne în baza Strategiei de securitate naţională a României , a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu , care defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu , evaluează starea actuală de ordine publică şi factorii de risc , formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune , prevede resursele necesare pentru menţinerea , asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine publică .

Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic şi acţional eficient care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în plan structural şi funcţional , prin asigurarea resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora .

În acest scop , procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului Afacerilor Interne , respectiv a subsistemelor sale , a vizat delimitarea competenţelor şi atribuţiilor acestora , precum şi alinirea la standardele Uniunii Europene.

După anul 2000 , societatea românească cunoaşte o dezvoltare a serviciilor destinate protecţiei bunurilor şi persoanelor , prin apariţia societăţilor specializate de pază şi detectivi particulari , precum şi a Poliţiei Comunitare (serviciul public communitar în subordinea nemijlocită a primarului) care începând cu 01.01.2011 în conformitate cu Legea nr. 155/2010 a devenit Poliţia Locală , cu atribuţii lărgite faţă de precedenta Poliţie Comunitară .

Strategia naţională de ordine publică 2010-2013 , oferă ansamblul obiectivelor majore pe termen mediu , în domeniul ordinii publice , coroborate cu principalele modalităţi de realizare şi resurse necesare pentru menţinerea , asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi contribuie la stabilirea unor direcţii unitare , la nivelul tuturor instituţiilor de ordine publică .

Ordinea publică naţională se asigură prin eforturi proprii şi prin cooperare cu aliaţii şi

partenerii , în conformitate cu prevederile programelor naţionale , ale strategiei de securitate a Uniunii Europene şi ale conceptelor strategice ale Alianţei .Ea vizează armonizarea eforturilor naţionale cu angajamentele internaţionale şi identificarea modalităţilor de lucru apte să prevină şi să contracareze oportun ameninţările . Eforturile vizează , totodată , promovarea democraţiei , păcii şi stabilităţii în vecinătate şi în alte zone de interes strategic , reducerea vulnerabilităţilor , dezvoltarea capabilităţilor naţionale şi transformarea profundă a instituţiilor de securitate .