Metode de tratare și valorificarea biologică a deșeurilor menajere

INTRODUCERE

Integrarea României în Uniunea Europeana a impus armonizarea legislaţiei din ţara noastră cu legislaţia Uniunii Europene. Legislaţia de mediu a Uniunii Europene, cuprinsă în Capitolul 22 al Acquis-ului Comunitar, stabileşte şi principiile activităţii de gestionare a deşeurilor : principiul protecţiei resurselor primare; principiul măsurilor preliminare; principiul prevenirii; principiul poluatorul plăteşte corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cu principiul responsabilităţii utilizatorului; principiul substituţiei; principiul proximităţii corelat cu principiul autonomiei; principiul subsidiarităţii; principiul integrării. Aceste principii sunt formulate în contextul mai larg al conceptului de dezvoltare durabilă.

Prin urmare, managementul durabil al deşeurilor este acel management al deşeurilor eficient din punctul de vedere al protecţiei mediului, posibil din punct de vedere economic şi acceptabil din punct de vedere social, altfel spus, să reducem povara asupra mediului într-un nivel de cost acceptabil, după cum se poate observa în figura 1.

Totuşi, de când ţelul principal al unui sistem de management al deşeurilor solide municipale nu se referă doar la sănătatea şi siguranţa oamenilor, dar el trebuie sa fie eficient sub aspectul protecţiei mediului, posibil din punct de vedere economic şi acceptabil din punct de vedere social, durabilitatea managementului deşeurilor ar putea să însemne că el se poate automenţine în timp, fără secătuirea resurselor pe care se bazează. Un astfel de sistem ar trebui integrat condiţiilor locale şi fezabil din perspective tehnice, de mediu, sociale, economice, financiare, instituţionale şi politice.

Elementul comun şi fundamental al strategiilor şi politicilor regionale de management al deşeurilor îl constituie abordarea cunoscută sub numele de Gestionarea Durabilă a Deşeurilor (GDD). Gestionarea Durabilă a Deşeurilor este vitală pentru o comunitate umană, întrucât : capacitatea depozitelor scade continuu, în timp ce construirea unora noi reprezintă un proces dificil şi scump; multe materiale care se găsesc în volumul de deşeuri sunt resurse naturale rare, care trebuie recuperate; activitatea de colectare şi sortare a materialelor care se găsesc în volumul de deşeuri poate fi o oportunitate de a începe o afacere; un sistem care nu se bazează pe o singură variantă (adică existenţa cel puţin a unei alternative) este mai flexibil la schimbări economice, tehnologice şi legislative.

Prin urmare, aspectele economice ale GDD se referă şi la economisirea resurselor naturale, prin valorificarea materiilor prime şi materialelor.

GDD direcţionează comunităţile spre o rezolvare a problemelor de gestionare a deşeurilor, stabilind ierarhia soluţiilor şi alternativelor, conform figurii 2: reducerea (minimizarea) cantităţii de deşeuri; valorificarea (reciclarea şi compostarea) deşeurilor; recuperarea de energie şi micşorarea volumului deşeurilor prin incinerare; optimizarea evacuării finale, prin depozitarea în depozite ecologice.

Valorificarea deşeurilor are în vedere recuperarea şi reciclarea.

Reciclarea deşeurilor este un proces care include colectarea deşeurilor, sortarea (separarea) materialelor din volumul deşeurilor, transportul materialelor şi procesarea acestora în vederea valorificării, activitatea de marketing (identificarea cumpărătorilor, negocierea preţului şi transportul materialelor) şi manufacturarea (reconfigurarea) de noi produse cu materialele reciclate.