Cuprins
- ARGUMENT pag. 5
- I.COMUNICAREA EFICIENTĂ ..pag. 8
- I.1. Definiții .pag. 8
- I.2. Modele ale comunicării ..pag. 10
- I.3. Comunicarea didactică ...pag. 13
- I.4. Specificul educării limbajului la preșcolari pag. 16
- II. STATUTUL ȘI SEMNIFICAȚIA CONCEPTULUI DE
- METODĂ ÎN SISTEMUL ACTIVITĂȚII DIDACTICE ..pag. 19
- II.1. Metoda- definiție și statut epistemologic ..pag. 19
- II.2. Metoda- din perspectivă praxiologică și cibernetică .pag. 21
- II.3. Funcțiile și importanța metodei.Clasificarea metodelor ..pag. 23
- II.4. Criterii în alegerea metodelor de învățământ pag. 28
- III. METODE INTERACTIVE: ...pag. 31
- III.1. Redefinirea principalelor orientări și tendințe în dezvoltarea
- actuală a metodologiei ..pag. 31
- III. 2. Metodele activ-participative- centrate pe elev și metodele
- interactive centrate pe grup ..pag. 33
- III.2.1. Metodele activ-paricipative: .pag. 34
- III.2.2. Metodele interactive: .pag.36
- III.2.3.Clasificarea metodelor și tehnicilor interactive de grup: ..pag. 38
- III.3. Paralelă între metodele clasice, tradiționale
- și metodele moderne: pag. 40
- III:4. Utilizarea metodelor interactive în activitățile de
- educare a limbajului ...pag.42
- III.4.1. Tehnica lotus .pag. 42
- III.4.2. Harta cu figuri ( conceptuală) ...pag. 43
- III.4.3. Explozia stelară pag. 44
- IV. FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII: ..pag. 46
- IV.1. Tema cercetărtii pag.46
- IV.2. Obiectivele cercetării ...pag. 46
- IV.3. Tipul cercetării .pag.46
- IV.4. Ipoteza cercetării .pag. 46
- IV.5. Variabilele cercetării pag. 46
- IV.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetării ..pag. 46
- IV.7. Metodologia cercetării .pag. 47
- IV.8. Designul cercetării ...pag. 48
- IV.9. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute ...pag.52
- IV.10. Concluzii și implicarea cercetării în practica educativă .pag.56
- ANEXE pag. 58
- BIBLIOGRAFIE pag. 79
Extras din licență
ARGUMENT
Pedagogia contemporană duce mai departe firul continuității istorice a practicii școlare, căutând să valorifice critic, în spirit creator, ceea ce s-a putut acumula pozitiv în acest domeniu. Ea continuă să rămână adepta promovării în învățământ a unor metode active și a unor metode de acțiune practică, fundamentate însă pe o nouă concepție filozofică, umanistă, în esență, pe ideea unității dintre teorie și practică, dintre școală și viață, dintre cunoaștere și acțiune. În general, pentru școala modernă, metodele tradiționale sau didacticiste, bazate pe comunicarea directă, pe argumentarea demonstrațiilor, cu toată valoarea lor pozitivă care le-a asigurat un loc binemeritat în istoria școlii, prezintă numeroase neajunsuri și rămâneri în urmă față de cerințele și nivelul la care a ajuns dezvoltarea învățământului. Astăzi însă este necesar să se reînnoiască și mai mult spiritul predării, să se modernizeze întregul sistem de metode și de mijloace de învățământ.
În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția societății și implicit a educației. Suntem în era informațională pe care unii cu greu o acceptă, se integrează în ea.
Și în învățământ au loc transformări rapide pornind de la crearea mediului de învățare care poate eficientiza tehnicile de învățare și de muncă intelectuală sau le poate bloca sau încetini. Nevoile și cerințele copiilor „actori” pe scena educațională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Reforma sistemului de învățământ are ca obiective schimbarea mentalității și formarea unor dascăli reflexivi.
Activizarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel, elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce a învățat.
S-a conturat concepția potrivit căreia evoluția cognitivă a copilului nu poate fi disociată de mediul social în care acesta este încadrat, că structurile cognitive nu sunt rezultatul doar a maturizării și exercițiului individual, ci și al transmisiei sociale și al exercițiului interacțiunii în colectiv. Pentru Piaget, de exemplu, cooperarea este posibilă ca „ proces generator de rațiune”; interrelațiile sociale- ca factor de dinamizare a dezvoltării cunoașterii individuale. Consecința firească a acestei tendințe este dezvoltarea unui nou mediu de învățare social; un mediu care să sporească ocaziile de inreractivitate, să favorizeze învățarea interactivă sau interdependentă, de grup, altul decât tradiționalul mediu de învățare individuală.
Prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive, învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele. Aplicarea acestor metode solicită timp, diversitate de idei, angajare în acțiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris și în capacitatea personală de a aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv educativ.
Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, fapta, ideea, nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învață copiii, că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluții, dau sfaturi din care cu toții învață. După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Metodele implică mult tact din partea dascălilor deoarece trebuie să-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda potrivită.
Într-o lume aflată în permanentă transformare, modernizarea învățământului prin utilizarea metodelor noi de învățare-evaluare a unor strategii moderne, care permit reasamblări, reajustări și adaptări la disciplinele de învățământ, depinde în ultimă instanță de cunoașterea, de înțelegerea și de abilitatea de a le folosi. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerințe ale societății, cadrul didactic “nu este un simplu executant al unor prescripții sau rețete, ci devine factor activ al procesului de învățământ, învață cu cei pe care îi învață, având rol de coordonator și catalizator al educației și instrucției” (Romița Jucu). Scopul educatorului este să-și învețe elevii cum să gândească nu ce să gândească. El trebuie să le „ descătușeze gândurile”, să le trezească curiozitatea și „ să le aprindă mințile”( Pushkin, D., 2001). Importanat este nu doar a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri la întrebările și problemele enunțate, ci mai mult, de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebări și de a critica problemele. Astfel, educația trebuie să fie cea care să-l determine pe individ să fie într-o continuă stare problematizantă, o stare în care permanent să-și pună întrebări, să caute răspunsuri, considerând faptul că „ imaginația este mai importantă decât cunoașterea”( Einstein).
Educatorul bun cunoaște, apreciează și valorifică punctele de vedere ale elevilor. Opiniile acestora reprezintă niște ferestre deschise spre propriile lor raționamente, ilustrative pentru felul cum gândesc și înțeleg lumea. Acordându-le șansa de a-și exprima părerile, profesorul stimulează încrederea în propriile forțe ale elevilor.
Lucrarea de față își propune să evidențieze optimizarea predării-învățării prin metode interactive în cadrul activităților de educarea a limbajului la nivelul copiilor din ciclul preșcolar nivel II.
Bibliografie
1. Ausubel, D.P., Robinson, F.G.( 1981), Învățarea în școală.O introducere în psihologia pedagogică ( traducere), Editura Didactică șă Pedagogică, București;
2. Baron, R.(1983), Behavior in Organization, Allyn and Bacon, Inc. NewYork;
3. Bocoș, M.( 2005), Teoria și practica cercetării pedagogice- ediția a II-a Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
4. Bocos, M. Jucan, D. ( 2008), Teoria si metodologia instruirii.Teoria si metodologia evaluarii”, Editura Paralela 45;
5. Bocoș, M., Catalano, H. ( 2009), Pedagogia învățământului preșcolar- instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană;
6. Borțeanu, S., Brănășteanu, R. ( 2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar - prezentare și explicitări, Editura Didactica Publishing House, București;
7. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga,M. ( 2008), Metode interactive de grup- Editura Arves;
8. Bruner, J.S. ( 1970), Pentru o teorie a instruirii ( traducere), Editura Didactică și Pedagogică, București;
9. Cerghit, I. ( 1997), Metode de învățământ- ediția a III-a , Editura Didactică și Pedagogică, București;
10. Cerghit, I.( 2006), Metode de învățământ- ediția a IV-a revăzută și adăugită , Editura Polirom, Iași;
11. Cucoș, C.( coord) (1998), Psihopedagogie- pentru examene de definitivare și grade didactice ,Editura Polirom, Iași;
12. De Vito, A.J. ( 1998), Human Communication. The Basic Course,ed a IV-a, New York, Londra;
13. Galperin, P.I.( 1975), Studii de psihologia învățării ( traducere), Editura Didactică și Pedagogică, București;
14. Gardner,H. ( 1993), Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences New York, Basic Book;
15. Geissler, E.E.( 1977), Mijloace de educație (traducere), Editura Didactică și Pedagogică, București;
16. Ghiglione,R.( 1986), L homme communiquant, Armand Colin, Paris;
17. Hagicu, A. ( 2005), Cum ne comportăm- culegere de poezii , Editura Tehno-Art, Oradea;
18. Joita, E.( 1994), Didactica aplicată Editura Gheorghe Alexandru, Craiova ;
19. Leroy,G. ( 1974), Dialogul în educație (traducere), Editura Didactică și Pedagogică, București;
20. M.E.C.I. ( 2008), Alfabetul pentru preșcolari, Editura Tehno-Art, Oradea;
21. M.E.C.I. ( 2001), Antologie de texte literare, Editura Aramis, București;
22. Oprea, C.L. ( 2009), Strategii didactice interactive- repere teoretice și practice, Editura Didactică și Pedagogică, București;
23. Pânișoară, I.O. (2008), Comunicarea eficientă -ediția a III-a , revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași;
24. Preda, V. ( coord.) ( 2009), Metodica activităților instructiv educative în grădinița de copii, Editura Gheorghe- Cârțu Alexandru, Craiova;
25. Probah, N.S. ( 1990), There is no Best Method Why?, vol 24, nr.2, TESAL, Quarterly;
26. Puia, M. ( 1996), Limba noastră fermecată- culegere de exerciții pentru educația limbajului, proverbe, ghicitori și poezii pentru preșcolari și școlarii mici, Editura Scorpion, București;
27. Pushkin,D. ( 2001), Cookbook Classrooms; Cognitive Capitulatio in Weaver, J.; Morris, M.; Appelbaum, P., ( Post)modern science ( education): propositions and alternative paths, Peter Lang Publishing, Inc., New York;
28. Raynal, Fr., Riunier, Al.( 1997), Pedagogie: dictionnaire de concepts cles, ESF, Paris;
29. Revista Învățământului Preșcolar numărul 1-2 /2010; 1-2 /2011, Editura Arlequin, București;
30. Sălăvăstru, D. ( 2005), Pshihologia educației-proiectul pentru învățământul rural, București;
31. Stan, C. Pedagogia comunicării- suport de curs, anul II , P.I.P.P.;
32. Șandor,M., Sava, M., Dragoș,A.( 2010), Mâna mea-i ca un cuvânt, Editura Nova Didactica, Bistrița;
33. Șoitu, L.( 2001), Pedagogia comunicării, Editura Institutul European, Iași;
34. Viniciu, G. Rază de soare- culegere de texte literare pentru preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Optimizarea predarii- invatarii prin metode interactive in cadrul activitatilor de educare a limbajului.doc