Cuprins
- PARTEA I
- Capitolul I- Introducere în problematica temei abordate 5
- 1.1 Actualitatea temei ..5
- 1.2 Motivarea alergerii temei ..7
- Capitolul II-Fundamentarea teoretică a femei abordate ..9
- 2.1 Noțiuni de anatomie și biomecanică a articulației genunchiului ..9
- 2.2Tipologia traumatismelor genunchiului ...16
- 2.3 Diagnosticul pozitiv în leziunea de ligament încrucișat posterior ...33
- 2.4 Simptomatologie ..41
- 2.5Clasificarea leziunilor de ligament încrucișat ..45
- 2.6 Tehnici și metode utilizate în recuperarea patologiei genunchiului 48
- PARTEA A II-A
- Capitolul III- Metodologia cercetării .53
- 3.1Premisele cercetării .53
- 3.2Scopul cercetării ...53
- 3.3Obiectul cercetării ...54
- 3.4 Obiectivele cercetării ...54
- 3.5 Sarcinile cercetării ...54
- 3.6Ipoteza de lucru 55
- 3.7 Data locul și subiectul cercetării ..55
- 3.8 Metode utilizate ...56
- 3.9 Desfășurarea cercetării ...57
- 3. 10 Designul experimental și programul kinetic ..61
- Capitolul IV-Analiza și interpretarea rezultatelor 85
- CONCLUZII ..89
- BIBLIOGRAFIE ..90
Extras din licență
PARTEA I
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI ABORDATE
1.1. Actualitatea temei
Aparatul locomotor este expus unor afecțiuni de natură ortopedică și traumatologică, care se pot datora unor cauze multiple și variate, pentru a căror înlăturare ne stau la dispoziție numeroase mijloace preventive, curative sau recuperatorii. O mare parte dintre aceste mijloace terapeutice urmăresc evitarea parțială sau total a acestor afecțiuni având ca principal scop sa înlăture principalii factorii etiopatogenici prin reconstituirea structurilor afectate de aceasta afecțiune și revenirea funcțională.
La îndemâna kinetoterapeuților stau mijloace de tip profilactic, chirurgical, ortopedic și balneofizioterapic care sunt asociate sau nu cu alte mijloace specifice altor specialități medicale. Din ansamblul măsurilor terapeutice de o importanta mare este și kinetoterapia. Preocupările de recuperare din specialitatea ortopedică și traumatologică au în vedere reabilitarea totală sau parțială a principalelor structurilor articulare afectate de traumatism. Din acest caz rezultă că principala recuperare a kinetoterapeutului va fi aceea de-a realiza o întreagă varietate de mijloace a reabilitării de tip funcțional, și a restabilirii de natură fiziologică a elementului sau complexului aparatului locomotor, care a fost deviată de la funcția normală de afecțiunea respectivă. Aplicarea corectă a mijloacelor kinetice trebuie să aibă o ameliorare a hrănirii atât a elementului de formă dinamică (musculatura), cât și substratului de rezistență și anume osul, precum și troficitatea și tonicitatea astfel încât sa inducă armonia recuperării formei și funcției pentru a avea rezultatul mult dorit.
Membrul inferior prin toate acele funcții deosebite pe care le posedă este mult mai expus decât membrul superior la multiple traumatisme și afecțiuni. Cele mai frecvente afecțiuni ale membrului inferior ar fi următoarele: displazia de formă subluxantă sau luxantă coxo-femural, genul valgum, genul varum, picioarele conge-
nital strâmbe, picior plat, coxa valga, coxa vara, sechelele postpoliomielită, coxartroza și gonartroza, artroza sacroiliacă etc. Din punct de vedere al principalelor traumatisme putem semnalăm ca frecvență entorsele de gleznă, entorsele de la genunchi, leziunile de menisc, leziunile de ligament, fracturile, ș.a.m.d..
Kinetoterapia poate fi extrem de importantă ca și tehnică de terapie și receuperare atunci când o anumită parte a normalității de tip morfo-funcțional a suferit o intervenție chirurgicală. Elementele de bază care trebuie să primeze în fața terapeutului ar fi:
- recuperarea și reeducarea mișcărilor în articulațiile care sunt afectate și vecine leziunii;
- refacerea tonicității și troficității muschilor;
- reechilibrarea de tip dinamic a marilor maselor și grupe musculare pentru a remedia pe cât este posibil eventuale dezalinieri ale axelor fiziologice și formarea unor noi reflexe și chiar a unei circulații noi pentru mușchii care au fost transplatați.
Aplicată singular sau asociată cu factori adjuvanți, terapia prin mișcare va trebui să recupereze sau să stabilizeze principalele capacități funcționale ale grupelor musculare afectate având în vedere rolul foarte important ce revine membrului inferior pe plan fiziologic și biomecanic, care spre deosebire de membrul superior asigură o poziție verticală a corpului uman și deplasarea, ambele cu influențate foarte mult de gravitație.
În esență terapia prin mișcare trebuie să recupereze sau să soluționeze complet un deficitul cu mare răsunet în ceea ce privește funcția principală a membrului inferior și anume: fazele mersului, siguranța mersului, puterea și controlul lui în complexul asigurat al mișcărilor libere și ample ale articulațiilor complexului morfologic respectiv. Kinetotarapia prezintă un rol foarte important ca factor de terapie al variatelor afecțiuni de natură ortopedică și congenitală câștigate, acest rol fiind și mai important pentru a găsi soluții sub un anumite aspecte ale afecțiunilor de tip traumatic și mai ales sechelele induse de acestea.
Așa cum de mult arăta unii cercetători, traumatismul poate antrena o gamă variată de simptome loco-regionale care pot fi grupate sub o anumită denumire
generică de maladia de natură traumatică. Această variată gamă de simptome are aspecte de natură multiplă și asupra multora dintre ele kinetoterapia exercită efecte favorabile foarte importante. O oxigenare care este necesară a substratului morfologic, un metabolism necesar vindecării, o funcționalitate foarte bună a segmentului afectat chiar de la începutul afecțiunii sau în orice caz o restabilire convenabilă, iată elemente ce trebuiesc ameliorate și recuperate de către kinetoterapie până la completa vindecare.
Ligamentul încrucișat posterior, are rol în a limita alunecarea posterioară a osului tibie pe femur și previne răsucirea tibiei spre exterior. Ligamentul încrucișat posterior are un rol de bază în stabilizarea genunchiului și este de aproximativ două ori mai puternic decât ligamentul încrucișat anterior. În plus, acesta furnizează o axă centrală, în jurul căreia genunchiul se rotește.
Bibliografie
1. Albu, C., & Albu, M., (2012). Kinetoterapie. Metodologia poziționării și
mobilizării, Ed. Polirom, Iași;
2. Albu, C., & Albu, M., (2012). Dicționar de kinetoterapie, Ed. Polirom, Iași;
3. Albu, C., (2005). Kinetoterapia activă, Ed. Polirom, Iași;
4. Alexe, N., coord., (1993). Antrenament sportiv modern, Ed. Editis, București;
5. Antonescu, D., (2010). Patologia aparatului locomotor, Vol. I, II, Ed. Medicală,
București;
6. Apostol, I., (2009). Medicina fizică și recuperare, Vol. I, Ed. Gr. T. Popa, UMF,
Iași;
7. Asaftei, Radu& Nicolae, G., (2009). Ortopedie-Traumatologie, Ed. Cerni, Iași;
8. Balint, L., (2009). Metodologia Educației Fizice și Sportului, Ed.Universității
Transilvania din Brașov, Brașov;
9. Bratu, M., (2004). Kinetoterapia în afecțiunile post traumatice ale sportivilor, Ed.
Bren, București;
10. Croitoru, Gh., (2006). Esențial în anatomie și biomecanică, Ed. Universității
Transilvania din Brașov, Brașov;
11. Croitoru, Gh., (2012). Kinetoterapia de la teorie la practică, Ed. Universității
Transilvania din Brașov, Brașov;
12. Diaconu, A., (2008). Manualul de tehnică a masajului terapeutic, Ed.
Universitară, București;
13. Engrich, Elena, (2016). Kinetoterapia pe înțelesul tuturor, ediția a II-a revizuită,
Ed. Medicală, București;
14. Palaș, F., (2004). Kinetoterapia activă, Ed. Polirom, București;
15.Poenaru, D., Petrescu, P., Bușe, I., (1985). Traumatologie și recuperare funcțională
la sportivi, Editura Facla, București;
16. Popescu, V., (2014). Exercițiul fizic adaptat în recuperarea post traumatică, Ed.Universității Al. Ioan Cuza Iași, Iași;
17. Roveică, Gh., (2006). Principiile biomecanicii în kinetoterapie. Biomecanica
mersului, Ed. PIM, Iași;
18. Sbenghe, T., (1981). Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale
membrelor, Editura Medicală, București;
19. Sbenghe, T., (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare,
Editura medicală, București;
20. Sbenghe, T., (1996). Evaluare și program în asistența de recuperare, Editura
medicală, București;
21. Sbenghe, T., (1999). Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura
Medicală, București;
22. www.centrokinetic.ro;
23. www.kimeticfit.ro;
24. www.kineto-teraphy.ro;
25. www.prokimetic.ro;
26. www.ortokimetic.ro;
27. www.sfatulmedicului.ro;
28. www.reginamaria.ro;
29. www.romedic.ro;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rolul programelor kinetice in reeducarea mersului la persoanele diagnosticate cu ruptura de ligament incrucisat.pdf
Alții au mai descărcat și
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII 1.1 ACTUALITATEA TEMEI Deşi nu este o problemă îndelung cercetată, în momentul când...
3.1.Accesul mijloacelor si al personalului pentru interventie in caz de incendiu se asigura in permanenta la toate: a) constructia unitatii cu...
Masuratorile directe de aceeasi precizie, reprezinta un volum important de lucrari, executate pe teren în cadrul activitatilor geodezice,...
