Regenerarea și dezvoltarea arhitecturii industiale în centrele urbane

I. Introducere

Argument

“Restaurăm stricăciunile? Preiei ce a rămas din clădirea veche și o faci să arate ca nouă ? Sau arăți ce s-a întâmplat cu acea clădire - îi spui istoria?” - Acestea sunt întrebările pe care Sir Norman Foster și le-a pus în momentul în care a restaurat clădirea Reichstag-ului din Berlin.

Rafinăria “Steaua Română” este un element generator la nivelul orașului Câmpina. Zidurile și clădirile acesteia prezintă bucăți din istoria orașului și a dezvoltării sale, sunt “monografii” de sine stătătoare ce descriu decenii de freamăt în jurul lor. Consider că este greșit să lași zeci de ani de istorie să dispară pentru a face loc unor noi funcțiuni fără pic de personalitate, care pot să genereze probleme în termeni de mobilitate urbană și aglomerări - în ultimii 5 ani la nivelul orașului au fost “eliberate” mai multe zone industriale pentru a face loc unor mastodonți comerciali.

Siturile industriale, înglobate în zone urbane, posedă o legătură aparte, atât cu locuitorii cât și cu orașul în sine, devenind repere de natură socială. Ele trec de statutul de zone industriale și capătă un rol importat în cultura și memoria locală prin amplasamentul în directă vecinătate cu zone urbane aglomerate.

La nivel mondial, astfel de situri sunt considerate resurse importante în regenerarea urbană, reprezintă o concesie perfectă între valorile ce trebuie păstrate și spațiile disponibile pentru redezvoltare.

Ipoteză

Lucrarea are ca scop cercetarea modului de utilizare a arhitecturii industriale ca bază pentru revitalizarea arhitecturală, socială, economică, această fiind o posibilă reinterpretare a zonelor industriale dezafectate aflate în vecinătatea centrelor urbane. Este o abordare ce are scopul de a dezvolta și reutiliza siturile, de a impulsiona dezvoltarea socială , culturală și economică și pentru a îmbunătăți funcționalitatea și calitatea țesutului în acele zone.

Acest studiu este structurat în patru părți, urmând să răspundă pe rând, fiecăreia din următorele întrebări :

“Ce presupune procesul de reutilizare în arhitectură?”, “Ce valoare poate avea peisajul industrial în interiorul unui oraș modern și cum relaționează cu acesta ?” și “Ce facem cu zonele industriale moarte - ce putem păstra și ce nu ?”

Prima parte a lucrări urmărește conceptul de reutilizare în arhitectură, sublinind avantajele, principiile și caracteristicile acestuia, urmărindu-i evoluția până în secolul XXI. Se pune problema folosirii reutilizării adaptive ca mijloc de obținere a regenerării urbane. A doua parte tratează subiectul “frumosului” în arhitectura industrială, axându-se pe estetica și materialitatea siturilor industriale, dar și pe noțiunile de “peisaj și patrimoniu industrial”. Sunt evidențiate probleme de percepție și estetică atât la nivelul orașului ,dar și la nivelul privitorului. A treia parte este dedicată studiului exemplelor altor țări cu tradiție în acest domeniu și modalitatea în care pot fi aplicate cunoștiințele acumulate în zonele industriale din țara noastră. Această parte este în strânsă legătură cu aplicabilitatea concluziilor pe obiectul studiat în lucrarea de diplomă. Ultima parte este dedicată studiului de caz al proiectului de diplomă prin mai buna înțelegere a contextului social și economic, dar și a istoriei și modului de dezvoltare al acelui sit.

Metodologie

Metoda de cercetare principală se axează pe analiza lucrărilor cu acest subiect, studierea exemplelor din țări cu experiență bogată în ceea ce privește protejarea patrimoniul industrial, studierea exemplelor de conversii funcționale ce au pornit de la situri și clădiri industriale, programelor de regenerare urbană și problemelor puse de acestea.

Mergând pe idea că si imaginea este o reală sursă de documentare pentru un arhitect,am analizat comparativ fotografiile de arhiva pentru a înțelege relația cu actuala stare a edificiului.