Asigurări non-viață din România în Contextul Uniunii Europene

INTRODUCERE

Scopul acestui proiect este analiza unei societăti de asigurare. În vederea unui diagnostic complet al societăţii S.C. AllianzTiriac S.A., ne propunem, intr-o prima etapa sa definim conceptul de asigurare, sa aflam care este importanţa asigurărilor non-viaţă pe întreaga piaţă,să aflăm de ce este importantă asigurarea de locuinţă,ce daune acoperă si la cât poate ajunge valoarea unei asigurări , mai apoi continuând cu prezentarea societatii S.C. AllianzTiriac S.A. In scopul propunerii de strategii viabile de dezvoltare a firmei pe termen lung, s-a incercat si conturarea unei analize SWOT,completată de propuneri.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni şi afacerile acestora.Nevoia de protecţie a oamenilor a existat întotdeauna, întrucât, în decursul vieţii, se acumulează o serie de bunuri, de valori, care pot dispărea dintr-o clipă în alta în urma unui furt, a unui incendiu sau a unui cutremur.Cu toate acestea, există grade diferite de dezvoltare a asigurărilor de la o ţară la alta, nivelul de dezvoltare economică a ţării fiind un factor important de extindere a asigurării. În ţările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a tradiţiei şi educaţiei, în timp ce în România, suntem departe de a vorbi de o educaţie la nivelul întregii populaţii în acest domeniu. În plus, alături de lipsa de informare şi mentalitate, se adaugă şi un factor obiectiv, şi anume lipsa resurselor financiare, care să fie orientate spre economisire în domeniul asigurărilor sau spre protecţie.

Pe parcurs se va observa că asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adăpost persoanele de pericolele care le ameninţă, de a le oferi „protecţie”, asigurarea poate fi considerată ca o ramură a economiei prestatoare de servicii către asiguraţi.

Asigurarea transferă riscurile si totodată daunele unei persoane către o societate de asigurări oferind securitate financiară.Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin împărţirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie. Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au înţeles sa foloseasca asigurarea pentru a micşora riscurile ce pot aparea in tranzacţiile comerciale si cele legate de protecţia patrimoniului.Un aspect essential în viaţa si evoluţia omului,înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţa de viitor,teama combinată cu precauţie si înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.Oamenii s-au unit pentru a face faţa consecinţelor accidentelor.

Asigurarea exprima în principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

În literatura de specialitate sunt prezentate puncte de vedere diferite în legatura cu conceptul de asigurare. Asigurarea reprezinta un sistem de relaţii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice si sociale izvorât din acţiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele şi se satisfac alte cerinţe economico-financiare probabile, imprevizibile

Caracteristicile exclusive ale asigurării sunt scopul şi metoda. Scopul reprezinta compensarea pagubelor produse de calamitati ale naturii si accidente, precum si prevenirea pagubelor. Metoda e constituită din acoperirea unor riscuri, crearea unei comunitaţi de risc. Scopul şi metoda sunt materializate prin formarea şi utilizarea fondului de asigurare Alţi autori definesc conceptul de asigurare ca o operatie prin care unei parţi, asiguratul, i se permite in schimbul unei prime sau cotizaţii o prestaţie furnizată de catre o altă parte, asigurătorul, în cazul apariţiei unui eveniment.

Asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc. Persoane fizice sau juridice, ameninţate de aceeaşi pericole, acţionează pentru apărarea intereselor lor comune. Comunitatea se formeaza prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispozitia unei organizaţii specializate.Membrii comunităţii de risc (asiguraţii) consimt sa cotribuie la suportarea in comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea fenomenelor respective.

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinata cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.

Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri. Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă sa plateasca contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asigurătorul acopera daunele suferite de asigurati.