Asigurările auto în contextul pieții asigurărilor

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE – IMPORTANTA, TRASATURILE SI

NECESITATEA ASIGURARILOR

1.1 Importanţa, trăsaturile şi necesitatea asigurărilor

Asigurarea este o garantare, o punere în siguranţa, o încredinţare, o promisiune fermă, o măsura de prevedere ce se ia de cei interesaţi pentru conservarea bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de muncă datorita unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârsta, precum şi pentru apărarea unor drepturi supuse, eventual pierderii. Asigurarea este operaţiunea economico - financiară ce decurge dintr-o obligaţie prevazută de lege sau dintr-un contract prin care asiguratul se obligă să plăteasc o anumită suma de bani, denumită primă de asigurare, in schimbul căreia societatea de asigurări işi asumă obligaţia ca, la producerea evenimentului (riscul asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată.

Operaţia de asigurare oferă oamenilor protecţie faţa de riscurile determinate de însăşi existenta umană, în raport cu fenomenele naturii, activitatea economică şi fenomenele sociale. Societaţile de asigurări din România au o oferta destul de bogata de tipuri de asigurări: de la Asigurarea auto de avarii şi furt (CASCO) şi Asigurarea de raspundere civilă obligatorie (RCA), la asigurarea de raspundere civila a proprietarilor sau a deţinatorilor de câini si asigurări de raspundere civilă a organizatorilor de concursuri automobilistice şi karting.

Ca orice piaţa şi piaţa de asigurari îşi are liderii ei: AIG, Interamerican, Generali, Allianz Tiriac, Unita dar şi intermediari: Marsh, London Brokers. Exista destul de multe riscuri, iar daca unele pot fi evitate prin asigurare-reasigurare, o investiţie de acest gen merită facută.

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile şi activităţile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere. Datorită acurateţii, incertitudinii dar şi răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă, experienţa dar şi practica curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice şi juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi, şi respectiv societăţile de asigurare, bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor din asigurare, etc.

La asigurările de persoane, interesul de asigurare vizează crearea cadrului necesar pentru realizarea protecţiei economice în cazul invalidităţii ori decesului asiguratului sau la producerea altui eveniment stipulat în contractul de asigurare. Interesul de asigurare poate fi interpretat în acest caz în sensul că încheierea contractului de asigurare este o măsură de prevedere, iar la asigurările mixte de viaţă şi un mijloc de economisire pe termen lung.

La asigurările de răspundere civilă, interesul de asigurare vizează menţinerea intactă a dimensiunilor patrimoniului asiguratului care poate fi afectat de prejudiciile pe care asiguratul le poate produce în anumite împrejurări unor terţe persoane.

Deci, la aceste asigurări, interesul se referă la patrimoniul celui responsabil de producerea unui prejudiciu în dauna altora.

Un loc important în cadrul contractului de asigurare îl ocupă precizările esenţiale referitoare la risc, pe care este obligată să le facă persoana care încheie asigurarea. Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se schimbă în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice imediat asigurătorului schimbarea survenită. În caz contrar, asigurătorul are dreptul să propună asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului încă înainte de producerea fenomenului (evenimentului) asigurat sau să denunţe contractul ori de câte ori împrejurările noi referitoare la risc nu le-ar fi acceptat dacă le-ar fi cunoscut de la început. În situaţia în care fenomenul (evenimentul) asigurat s-a produs, asigurătorul are latitudinea de a reduce despăgubirea (suma asigurată) cuvenită asiguratului, în proporţia în care prima de asigurare stabilită iniţial este mai mică decât prima corespunzătoare noilor împrejurări intervenite în legătură cu riscul sau de a refuza plata acesteia, când contractul nu a fost încheiat conform modificărilor intervenite.

Caracteristicile contractului de asigurare

A. Asigurătorul nu plăteşte despăgubirea sau suma asigurată dacă fenomenul (evenimentul) asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Contractul de asigurare întruneşte o serie de caracteristici.

O primă trăsătură a contractului de asigurare o constituie faptul că el are un caracter sinalagmatic, adică părţile care intervin în asigurare se obligă reciproc. Astfel, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul să acorde asiguratului o despăgubire în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă, ori o sumă asigurată dacă este vorba de asigurare de persoane, condiţionat de producerea fenomenului sau evenimentului prevăzut în contract.

Înseamnă, deci, că între cele două părţi apar raporturi de genul celor existente între creditor şi debitor, iar obligaţiile dintre, ele se caracterizează nu numai prin reciprocitate, ci şi prin interdependenţă.

B. O altă trăsătură a contractului de asigurare este aceea că el are titlu oneros, deoarece părţile din asigurare urmăresc realizarea unor scopuri bine precizate. Astfel, asiguratul urmăreşte obţinerea despăgubirii sau a sumei asigurate, după caz, iar asigurătorul formarea fondului de asigurare necesar acoperirii răspunde¬rilor asumate şi realizării unui anumit profit.