Asigurarile de Bunuri Apartinand Persoanelor Fizice in Romania (XYZ SA)

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Asigurarile de Bunuri Apartinand Persoanelor Fizice in Romania (XYZ SA).
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 55 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

CAPITOLUL I. Introducere.1
1.1. Evoluţia asigurărilor în România.1
1.2. Cadrul juridic şi instituţional al asigurărilor.3
1.3. Funcţionarea societăţilor de asigurare.4
CAPITOLUL II. Contractul de asigurare de bunuri.6
2.1. Subiecţii de asigurări.6
2.2. Obiectul asigurat.6
2.3. Riscurile asigurabile.6
2.4. Evaluarea în vederea asigurării.7
2.5. Stabilirea pagubei.7
2.6. Plata despăgubirii. Principii de despăgubire.7
CAPITOLUL III. Tipuri de poliţe practicate în asigurările de bunuri din ţara noastră.9
3.1. Tipuri de poliţe obligatorii pentru asigurări de bunuri practicate de ASIROM.9
3.2. Contractul de asigurare facultativă de bunuri.10
3.3. Asigurarea clădirilor, altor construcţii şi a conţinutului acestora, pentru cazurile de pagube produse de incendiu şi alte calamităţi.13
3.4. Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, pentru cazurile de avarii accidentale.16
3.5. Asigurarea bunurilor sau a valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie.17
3.6. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi a altor bunuri casabile pentru cazurile de spargere sau crăpare.19
3.7. Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.20
3.8. Asigurarea animalelor.21
3.9. Asigurarea culturilor agricole şi a rodului viilor.24
3.10. Asigurarea facultativă pentru avarii pe timpul transportului.25
3.11. Asigurarea autocasco a autovehiculelor.26
3.12. Asigurarea facultativă a cărăuşului pentru mărfurile transportate.28
CAPITOLUL IV. Asigurarea de răspundere civilă.30
4.1. Asigurarea de răspundere civilă prin efectul legii pentru accidente auto.30
4.1.1. Condiţiile de existenţă ale asigurării de răspundere civilă.30
4.1.2. Aspecte generale.30
4.1.3. Cuprinderea în asigurare.31
4.1.4. Prima de asigurare.31
4.1.5. Răspunderea asigurătorului.32
4.1.6. Despăgubirea de asigurare.32
4.1.7. Fondul de protecţie a victimelor străzii.33
4.2. Asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (Cartea Verde).33
4.2.1. Cuprinderea în asigurare.33
4.2.2. Primele de asigurare.33
4.3. Alte asigurări de răspundere civilă.34
CAPITOLUL V. Studiu de caz privind evaluarea pagubei şi plata despăgubirilor la producerea riscurilor asigurate.35
5.1. Studiul 1 (asigurarea animalelor).35
5.2. Studiul 2 (asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau alte acte de tâlhărie).36
5.3. Studiul 3 (asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto).37
CAPITOLUL VI. Eficienţa activităţii de asigurare.38
6.1. Indicatori de apreciere a eficienţei activităţii de asigurare.38
6.1.1. Rata daunei.38
6.1.2. Prima medie încasată pe un contract.39
6.1.3. Productivitatea muncii unui angajat în asigurări.39
6.1.4. Numărul mediu de asigurări contractate de un asigurător.40
6.2. Posibilităţi de creştere a eficienţei activităţii de asigurare.41
6.3. Concluzii.41
BIBLIOGRAFIE.42
ANEXE(1-11).43

Extras din document

CAPITOLUL I

Introducere

1.1. Evoluţia asigurărilor în România

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă, desfăşurată în ţara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani. O primă etapă a început în anul 1871, când s-a înfiinţat prima societate de asigurări şi s-a încheiat în anul 1948 când a fost introdus sistemul economiei planificate. Dezvoltarea asigurărilor în această etapă s-a făcut în condiţiile specifice economiei de piaţă, atingând performanţele cele mai înalte în perioada interbelică.

Perioada celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea până la începutul primului război mondial, a fost epoca de proliferare a societăţilor autohtone de asigurări pe teritoriul ţării noastre. Dintre cele mai reprezentative, enumerăm: Transilvania (1866), Dacia (1871), România (1873), Naţionala (1882), Generala (1887), Agricola (1906), Unirea (1908), Prima Ardeleană (1911).

Evoluţia societăţilor de asigurări este puternic marcată de pătrunderea şi dezvoltarea capitalismului în Principatele Române, de concentrarea şi centralizarea capitalului. Proliferarea asigurărilor şi centralizarea capitalului pe plan intern a fost însoţită de o expansiune externă a celor mai puternice societăţi din Principatele Române. Astfel, primele societăţi de asigurare din Bulgaria au apărut ca filiale ale societăţilor Dacia – Ro-mânia (1881) şi Naţionala (1889).

În practica acestor societăţi, riscurile cu specific agricol lipseau aproape complet din asigurări, cu toate că erau solicitate tot mai insistent, iar ocrotirea creşterii animalelor se impunea ca necesitate stringentă.

În perioada 1897–1915, unele societăţi au practicat asigurări de animale, Asigurarea Românească şi Vulturul, cât şi de culturi agricole contra grindinii, Dacia–România, Naţionala, Generala şi Agricola, operaţiunile menţionate neocupând însă un loc important în volumul activităţii lor.

În perioada interbelică, s-a dezvoltat în ţara noastră şi activitatea în ramura asigurărilor de viaţă. Gradul de cuprindere al populaţiei în asigurările de viaţă a fost totuşi scăzut, majoritatea asigurătorilor orientându-şi eforturile asupra categoriilor sociale avute, care nu a depăşit niciodată 1% din populaţia ţării, întrucât în condiţiile accentuării procesului de pauperizare a maselor muncitoare, clientela era recrutată în mare parte din rândurile burgheziei. Forma cea mai răspândită era asigurarea mixtă, cu plata sumei asigurate la termenul de expirare a asigurării sau mai înainte, în cazul decesului asiguratului.

Ceea ce caracterizează perioada după primul război mondial este o pătrundere masivă a capitalului străin în activitatea de asigurare din România. Dacă până la primul război mondial societăţile de asigurare străine participau numai ca acţionari la societăţile româneşti de asigurare, începând din 1918 acestea îşi deschid agenţii şi sucursale proprii pe teritoriul României.

Dintre acestea, cea mai largă activitate au avut Adriatica din Italia, Victoria din Berlin, Sun din Londra şi Phoenix din Viena. Remarcăm influenţa capitalului german în activitatea de asigurare din România.

Multe societăţi de asigurare din ţara noastră ajunseseră sub influenţa capitalului german sau reprezentau interesele capitaliştilor germani. În preajma celui de-al doilea război mondial, 11 din cele 21 de societăţi de asigurare existente în România, care reprezentau 70% din capitalul social al întregului sector de asigurări, erau sub controlul direct al marilor monopoluri străine, profiturile realizate fiind în cea mai mare parte expatriate.

Cea mai extinsă activitate de asigurare din perioada capitalismului în ţara noastră s-a înregistrat în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, când s-au practicat toate formele de asigurări cunoscute şi toate ramurile acestora.

Începutul celui de-al doilea război mondial a însemnat restrângerea substanţială a activităţii de asigurare, ca efect direct al urmărilor negative ale acestuia asupra întregii activităţi economice, sociale şi politice din ţara noastră. În anul 1945 mai funcţionau numai 13 societăţi de asigurare româneşti şi 5 reprezentanţe străine.

În anul 1948, în urma actului de naţionalizare a principalelor mijloace de producţie, societăţile de asigurare din ţara noastră au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului. Societăţile de asigurare naţionalizate au continuat să funcţioneze în vechea lor organizare până la data de 1 septembrie 1949, când au fost puse în lichidare. Portofoliul lor şi rezervele tehnice au fost preluate de Societatea Generală Sovietico-Română de asigurare pe acţiuni „Sovromasigurare” înfiinţată în acelaşi an. În anul 1953, societatea Sovromasigurare a fost lichidată, iar ADAS a preluat sarcina asigurărilor facultative.

De la această dată se constituie monopolul statului în domeniul asigurărilor de bunuri, persoane, răspundere civilă, ADAS fiind singura instituţie de asigurare din ţara noastră, iar asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă devin asigurări de stat.

În perioada 1949–1990, în condiţiile unei economii centralizate, activitatea de asigurare s-a caracterizat prin:

- Monopolul statului a împiedicat dezvoltarea şi diversificarea asigurărilor. Accentul se punea pe eficientizarea activităţii de asigurare şi nu pe satisfacerea cerinţelor asiguraţilor.

- Asigurările prin efectul legii au deţinut o pondere semnificativă (40-50%) până în anii ’70. Ulterior dezvoltarea asigurărilor facultative a determinat scăderea ponderii asigurărilor obligatorii.

- Sfera de cuprindere a asigurărilor era puţin diversificată. O serie de bunuri şi riscuri asigurabile pe plan internaţional nu erau cuprinse în asigurare.

Monopolul statului în domeniul asigurărilor a durat până în decembrie 1990 când prin HG nr. 1279/8 s-a desfiinţat Administraţia Asigurărilor de Stat. Activitatea acestuia a fost preluată de trei societăţi comerciale pe acţiuni „Asigurarea Românească – ASIROM S.A.”, societate de asigurare şi reasigurare „Astra S.A.” şi agenţia Carom.

Alături de acestea au luat fiinţă noi societăţi de asigurare (exemplu: UNITA S.A., Nederlanden S.A., Atlasib S.A.) cu capital privat sau mixt. Numărul acestor societăţi de asigurare este în continuă creştere de la una în 1990, la peste 70 actualmente, cu o gamă diversificată de poliţe.

În prezent, societatea comercială ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. – ASIROM este liderul naţional în domeniul asigurărilor, rezultatele financiare reconfirmând această prestigioasă postură:

Capital social vărsat: 29,2 miliarde lei

Capitaluri proprii: 929,4 miliarde lei

Cifra de afaceri: 1044,7 miliarde lei

Total venituri: 1427,6 miliarde lei

Despăgubiri şi sume asigurate plătite, rezerve: 1097,5 miliarde lei.

În plus, ASIROM deţine o cotă de piaţă de peste 60% pentru asigurările auto (facultative şi obligatorii); acoperirea teritorială maximă la nivelul întregii ţări prin cele 230 sucursale, reprezentanţe şi filiale.

Întreaga gamă de produse şi servicii furnizate de ASIROM este aliniată la standardele occidentale.

Fisiere in arhiva (3):

  • 2570_Cuprins.doc
  • Asigurarile de Bunuri Apartinand Persoanelor Fizice in Romania (XYZ SA).doc
  • Bibliografie.doc

Bibliografie

1.Constantinescu, Dan Anghel; -„Tratatul de asigurări”, Editura Semenic,
Dobrin, Marinica; Ungureanu, Bucureşti, 1998
Ana Maria; Grădişteanu, Daniela
2.Şeulean, Victoria; Barna, Flavia; -„Asigurări comerciale. Teorie şi practică”,
Mutaşcu, Mihai; Herbei Radu Editura „Mirton”, Timişoara, 1999
3.Ştefan, Camelia; Enache, Sorin -„Asigurări şi reasigurări în afacerile
economice”, Editura „Independenţa
economică”, 1999
4. X X X -„Legea nr.32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor”,
publicată în Monitorul Oficial
nr. 148/2000
5.Colecţia revistei „Capital” anul 2001.