Impactul Integrării României în Spațiul Uniunii Europene în Domeniul Asigurărilor Sociale

Domeniu: Asigurări

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 61 în total

Cuvinte : 19294

Mărime: 235.44KB (arhivat)

Publicat de: Tiberiu-Cecil Ganea

Puncte necesare: 10

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Lect. Dr. DINCĂ GHEORGHIŢA

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS 3
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL 1. SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DIN ROMÂNIA 5
1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale 6
1.2. Evoluţia sistemului social din România 7
1.3. Edificarea unui Model Social European în România 10
1.4. Formele de protecţie ale asigurărilor sociale 12
CAPITOLUL 2. AUTORITATEA ŞI INSTITUŢIILE COMPETENTE ALE SISTEMULUI DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE 15
2.1. Cadrul legistativ şi instituţional al sistemului de pensii şi alte drepturi sociale 15
2.1.1. Legislaţia sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale 15
2.1.2. Autoritatate şi instituţia competentă a sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale 16
2.2. Casa Judeţeană de Pensii Braşov 19
2.2.1. Structura de Conducere a Casei Judeţene de Pensii Braşov 19
2.2.2. Compartimentele şi serviciile Casei Judeţene de Pensii Braşov 20
2.2.3. Atribuţiile Casei Judeţene de Pensii Braşov 21
2.2.4. Actele normative necesare organizării şi funcţionării Casei Judeţene de Pensii Braşov 22
CAPITOLUL 3. IMPLEMENTAREA, DE CĂTRE ROMÂNIA, A ACQUIS-ULUI COMUNITAR ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE ŞI PREZENTAREA SISTEMULUI DE PENSII ADMINISTRATE PRIVAT 23
3.1. Acquis-ul comunitar acceptat şi implementat de România 23
3.1.1. Libera circulaţie a persoanelor 23
3.1.2. Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă 25
3.2. Sistemul de pensii administrate privat din România 27
3.2.1. Numărul participanţilor şi valoarea activelor nete 28
3.2.2. Structura pe vărstă şi gen a participanţilor 30
3.2.3. Contribuţiile brute şi medii ale participanţilor 31
3.2.4. Structura investiţională a portofoliilor 32
3.3. Sistemele de pensii ale unor state membre ale Uniunii Europene 34
3.2.1. Sistemul de pensii din România 34
3.2.2. Sistemul de pensii din alte state, Central şi Est-Europene, membre ale Uniunii Europene 40
CAPITOLUL 4. CONSTITUIREA DOSARULUI ŞI CALCULAREA PENSIEI PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ 46
4.1. Constituirea dosarului de pensie în cazul lucrătorilor migranţi 46
4.1.1. Introducerea cererilor pentru prestaţii 46
4.1.2. Regimul de depunere a cererii 47
4.1.3. Instituţia care instrumentează dosarul 48
4.1.4. Constituirea dosarului de pensie 48
4.1.5. Totalizarea perioadelor de asigurare în vederea recunoaşterii dreptului la prestaţie 49
4.1.6. Reguli pentru efectuarea totalizării - Suprapunerea perioadelor de asigurare 50
4.1.7. Instrumentarea unei cereri de pensie limită de vârstă pentru o persoană supusă atât legislaţiei din Franţa cât şi legistaţiei din România 50
4.2. Calcularea pensiei pentru limită de vârstă 51
4.2.1. Stabilirea stagiului de cotizare avut în vedere la calculul pensiei pentru limită de vârstă pentru persoana asigurată 52
4.2.2. Stabilirea punctajelor lunare şi a punctajelor anuale 53
4.2.3. Stabilirea punctajului total realizat în stagiul de cotizare 55
4.2.4. Stabilirea punctajului mediu anual al asiguratului din România 57
4.2.5. Stabilirea cuantumului pensiei naţionale pentru limită de vârstă 57
4.2.6. Stabilirea cuantumului pensiei comunitare 58
4.2.7. Concluzii 59
CAPITOLUL 5. PROPUNERI CU PRIVIRE LA SISTEMUL PUBLIC DE PENSII 60
BIBLIOGRAFIE 61

Extras din licență

INTRODUCERE

Cauzele care au stat la baza nevoii de protecţie socială au apărut, ca o necesitate, cu mult înainte de revoluţia industrială, şi s-a realizat prin intermediul acţiunilor de caritate transformându-se cu timpul într-o grijă a oamenilor faţă de semenii lor cazuţi în dificultăţi.

Primele forme de protecţie socială s-au concretizat la începutul secolului al XIX-lea şi făceau referire la măsuri de asigurare socială. La acestea s-au adaugat cu timpul şi elemente de asistenţă socială, dând naştere denumirii „Securitate socială”, termen ce a fost utilizat pentru prima oară de instituţiile create în SUA, odată cu adoptarea Legii securităţii sociale din data de 14 august 1935, care cuprindea reglementări cu privire la prevenirea riscului pentru bătrâneţe, deces, handicap, precum şi pentru şomaj.

În ţara noastră, sistemul de asigurări sociale a fost dezvoltat gradual de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, când primele măsuri legislative naţionale au fost adoptate. Sistemul s-a dezvoltat şi a evoluat continuu atât în perioada interbelică, prin revizuirea şi îmbunătăţirea permantă, fiind adaptat şi inspirat în special din sistemul francez şi cel german, cât şi în perioada comunistă pe fondul necesităţii ocrotirii lucrătorilor din producţie, datorită dezvoltării industriei producătoare.

Sistemul de asigurări sociale cunoaşte o etapă importantă, marcată de anul 2000, care aduce transformări semnificative pentru realizarea unui sistem perfect compatibil cu standardele europene. Actul nomativ în viguarea dă posibilitatea lărgirii sferei de aplicabilitate a sistemului de pensii pentru persoanele asigurate străine cu reşedinţa pe teritoriul ţării.

Aderarea României la Uniunea Europeană marcheză începutul edificării unui sistem social modern, deschiderea la schimbările şi principiile promovate de legistaţia comunitară şi trasformarea generală a societăţii româneşti.

Un factor decisiv al alegerii temei de studiu a fost importanţa, manifestată la nivel naţional şi ca stat membru european, dată de schimbarea sistemului de asigurări sociale din România prin adoptărea şi implementarea pensiilor administrate privat prin care legislaţia naţională se aliniază la normele comunitare europene.

CAPITOLUL 1. SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE DIN ROMÂNIA

Nevoia de „apărare” a oamenilor împotriva diverselor fenomele, a apărut odată cu naşterea ideii de organizare, ca o nevoie de a se proteja pe sine şi familia sa.

Nevoia s-a manifestat din dorinţa oamenilor de a găsi diferite metode şi soluţii de apărare împotriva diverselor si nenumăratelor riscuri atât din punct de vedere al sanătăţii cât şi pentru menţinerea integrităţii familiale, sau al bisericii sau chiar al locului de muncă unde aceştia lucrau.

Încă de la începuturi, asigurările sociale, reprezintă un mod eficient prin care se oferă posibilitatea de a se asigura un anumit nivel de întrajutorare a persoanelor care din anumite motive sunt în imposibilitatea de a-şi procura cele necesare traiului. Asigurările sociale, devin astfel, un factor activ şi important al existenţei multor categorii sociale de oameni.

1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale

Necesitatea organizării ocrotirii oamenilor muncii a apărut odată cu dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. De asemenea instituirea şi dezvotarea asigurărilor sociale au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei care a generat crearea clasei muncitoare. Formarea acestei forţe sociale, dezvoltarea ei şi ridicarea conştiinţei sale de clasă i-au dat posibilitatea să impună treptat burgheziei reglementarea ocrotirii angajaţilor şi a persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de a-şi câştiga prin muncă proprie cele necesare traiului.

Necesitatea asigurărilor sociale decurg din faptul că participarea membrilor societăţii la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii omeneşti poate să pună pe angajaţi şi pe membrii cooperatori în imposibilitatea de a mai presta, în anumite situaţii, o muncă în condiţii normale. Deoarece cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci, şi, deci, de a-şi dobândi prin muncă bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi a familiilor lor datorită diferitelor cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă, când omul nu mai poate munci cu toate forţelor sale, este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile publice şi private, întreprinzătorii particulari să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile necesare traiului acestora şi familiilor lor

Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare a drepturilor constituţionale ale populaţiei, ele reprezentând numai o parte a complexului de măsuri luate pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei.