Abordări conceptuale și practici specifice de audit

INTRODUCERE

Întro economie globală şi bazată pe cunoştinţe, în care informaţia reprezintă al doilea factor important după resursele umane, auditul şi controlul situatilor financiare devine din ce în ce mai important, ca urmare a impactului competitive pe care îl are informaţia asupra mediului de afaceri. Mediul economic, tehnologia, se află în continuă schimbare. Ceea ce a fost valabil ”ieri”, poate fi depăşit ”mâine”. În consecinţă, menţinerea echilibrului necesită permanente acţiuni corective.

Nu puţini sunt cei care se întreabă care sunt implicaţiile globalizării economice şi mai ales cum va influenţa creşterea continuă a cerinţelor de informare, profesia de auditor.

Dacă, la originile sale, auditul a jucat rolul primordial de control asupra afacerilor si, implicit, cel

de depistare a fraudelor, pe măsură ce societatea a evoluat si afacerile au căpătat o amploare globală fără precedent, rolul auditului a suferit mutatii profunde, lăsând controlul afacerilor si descoperirea fraudelor în seama altor functii organizationale.

Auditorii viitorului se vor confrunta şi în multe cazuri deja se confruntă, cu competiţia agenţilor fiscali, consultanţilor de afaceri, contabililor necalificaţi, analiştilor financiari şi a diverşilor alţi consultanţi. De aceea auditorii trebuie să se axeze pe punctele lor tari tradiţionale, precum independenţa şi grija pentru interesul public, prin migrarea către activităţi cu o valoare adăugată înaltă, urmărind să-şi dezvolte cunoştinţele printr-o perfecţionare continuă. Orice profesie, şi cea de auditor, are drept caracteristică fundamentală acceptarea responsabilităţii acesteia faţă de public. Interesul public reprezintă binele comunităţii de indivizi şi instituţii pe care o deserveşte un auditor profesionist.

Auditorii au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte segmente ale comunităţii de afaceri, precum şi guvernul şi publicul în sens larg se bazează pe auditori în ceea ce priveşte menţinerea integrităţii şi eficienţei situaţiilor finaciare, securităţii sistemelor informaţionale, contabilizarea şi raportarea financiara corectă.

De aceea, atitudinea şi comportamentul auditorilor în procesul de furnizare a unor astfel de servicii au impact deosebit asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării din care fac parte. Această poziţie avantajoasă poate fi menţinută doar în condiţiile în care auditorii fac cunoscut faptul că serviciile lor sunt realizate la cel mai înalt grad de performanţă şi în concordanţă cu cerinţele etice corespunzătoare unei astfel de performanţe.

Timpul pe care îl trăim este caracterizat de ample procese de reformă economică şi financiara, ale căror obiective le reprezintă promovarea şi implementarea unor metodologii armonizate cu bună practică pe plan european şi mondial. Din acest punct de vedere, auditul este un domeniu de vârf al teoriei şi practicii economico-financiare, care se interpune între producătorii şi utilizatorii informaţiilor, ambele grupări având nevoie de opinia exprimată de auditor în legatură cu atestarea sinceritaţii situaţiilor financiare, cu confirmarea respectării prevederilor legale în vigoare, precum şi cu respectarea principiilor de performanţă managerială, respectiv economicitatea, eficienţa şi eficacitatea.

Auditul, respectiv examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi constituie cheia de bază pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. De aceea, amploarea şi complexitatea operaţiunilor şi tranzacţiilor, efectuate de entităţile economice ca şi dezvoltarea continuă a mediului economic, în care acestea îşi desfăşoară activităţile, au determinat în mod hotărâtor şi evoluţia auditului.

Auditul a pornit de la o corectare specifică a fraudelor în documentele financiar-contabile, a continuat cu aprecierea globală de fidelitate a situaţiilor (rapoartelor) emise de entităţile economice şi cu analiza critică a structurilor acestora şi evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea situaţiilor, iar în prezent este orientat în mare măsură spre evaluarea modului de respectare, de către managementul entităţilor, a principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii in utilizarea resurselor financiare.