Activitățile bancare și rolul lor în economie

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI

CONDUCEREA SISTEMULUI ŞI APARATULUI BANCAR ÎN

PERIOADA ACTUALĂ

I.1. Organizarea şi conducerea sistemului şi aparatului

bancar în ţara noastră

Structura şi funcţionarea sistemului bancar în perioada economiei planificate prezintă anumite particularităţi. Banca Natională, reprezentând statul, îmbină funcţiile băncii centrale cu cele ale băncilor comerciale. Alături de aceasta funcţionau trei bănci specializate pe sectoare de activitate: Banca de Investiţii, Banca pentru Agricultură şi Industria Alimentară şi Banca Română de Comerţ Exterior, ca instrument al monopolului statului asupra comerţului exterior (prin care se executau plăţile externe şi majoritatea operaţiilor de schimb valutar). Singura instituţie autorizată să primească depuneri de la populaţie era CEC-ul. În aceste condiţii nu putea fi vorba despre existenţa unei pieţe financiare, dată fiind inexistenţa concurenţei între instituţiile bancare, neconvertibilitatea monedei naţionale, rolul formal al ratei dobânzii (caracterizată printr-un nivel scăzut şi prin lipsa de legătură cu realităţile economice de pe piaţa internă şi internaţională) şi finanţarea obligatorie a pierderilor din economie.

Promulgarea legii bancare şi a legii privind statutul Băncii Naţionale a marcat abandonarea modelului specific economiei de comandă şi organizarea sistemului bancar conform principiilor economiei de piaţă.

Noul sistem bancar, a cărui funcţionare actuală a început la 1 decembrie 1990, a fost legal stabilit într-o structură pe trei nivele şi anume: Banca Naţională ca bancă centrală de emisiune, bănci comerciale, bănci şi instituţii de credit.

Banca Naţională este organizată şi condusă în baza Legii privind statutul B.N. a României, lege care stabileşte că această instituţie este o bancă centrală de emisiune şi de coordonare a activităţii monetare şi de credit în economie, cu scopul de a menţine stabilitatea monedei naţionale.

Dintre operaţiile mai importante pe care le efectuează Banca Naţională amintim:

a)Emisiunea monetară. Banca Naţională este unica instituţie autorizată să emită şi să pună în circulaţie bilete de bancă şi monetă metalică;

b)Operaţii cu societăţile bancare şi alte instituţiii de credit. În acest sens, Banca Naţională este autorizată să sconteze şi să resconteze efecte de comerţ prezentate de societăţi bancare şi alte instituţii de credit, să acorde credite acestora şi să deschidă conturi curente societăţilor bancare şi celorlalte instituţii de credit în vederea efectuării operaţiilor de încasări şi plăţi între acestea. De asemenea, Banca Naţională stabileşte taxa oficială a scontului şi condiţiile de efectuare a operaţiilor de scont;

c)Operaţii cu trezoreria statului. Ţine în evidenţa sa contul curent al trezoreriei statului, poate acorda bugetului statului împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri şi cheltuieli;

d)Operaţii cu aur şi valută. Întreaga politică valutară este formulată şi condusă de Banca Naţională, exercitând şi controlul asupra tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării.

Se observă că Banca Naţională efectuează, în general,două mari categorii de operaţii şi anume:

- operaţii pasive, prin care banca îşi constituie resusele necesare desfăşurării activităţii ei (capitalul propriu,depozitele celorlalte bănci si ale statului,emisiunea de bancnote,etc.);

- operaţii active, prin care banca îşi utilizează resursele de creditare în economie (rescontul, operaţii cambiale, operaţii de achiziţie a efectelor de stat, operaţii de achiziţii a aurului şi a valutei,etc.).

Separarea funcţiei de emisiune monetară de cea de creditare a dat naştere la apariţia băncilor comerciale. Acestea sunt organizate ca societăti pe acţiuni (spre deosebire de Banca Nationala unde capitalul social apartine in intregime statului) şi au ca obiect de activitate atragerea şi formarea de depozite băneşti, în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung, efectuarea de servicii bancare pentru agenţii economici, operaţii privind activitatea de comerţ exterior şi alte operaţii bancare.

Băncile existente anterior şi-au schimbat radical natura devenind bănci comerciale caracteristice unei economii de piaţă (exemplu: BRCE,Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare).Totodată, au apărut noi instituţii bancare cu capital de stat sau privat pentru a satisface cerintele specifice de creditare ale agenţilor economici şi de finanţare a tranzacţiilor (Banca Comercială Română SA, Banca Comercială ”Ion Ţiriac” SA,etc.)

Banca Română pentru Dezvoltare, spre deosebire de celelalte bănci comerciale, efectuează în plus operaţii şi servicii bancare pentru proiectele de investiţii economice şi financiare ale statului ce se realizează integral sau parţial din fonduri de la buget şi din împrumuturi în valută de la băncile de dezvoltare internaţionale,instituţii financiare şi de la alte bănci.

Cea de-a treia verigă a sistemului bancar din ţara noastră o formează băncile şi instituţiile specializate de credit.Acestea sunt instituţii, care prin statutul lor sau prin lege au atribuţii funcţionale principale într-o anumită ramură a economiei naţionale, într-o anumită sferă a creditului şi care execută numai operaţiuni de un anumit gen.Prin specializarea lor,unele din aceste instituţii au ca operaţii predominante în sfera formării resurselor de creditare,în timp ce altele în sfera distribuirii creditelor.În prezent în ţara noastră,numărul acestor instituţii specializate de credit este mic (Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Banca de Import-Export “Eximbank” SA care a fost creată în scopul promovării exporturilor şi a importurilor, prin finanţarea şi acordarea de garanţii atât pentru investiţiile străine în România, cât şi pentru agenţii economici români interesaţi în realizarea de investiţii în străinătate).Urmează ca în viitor, pe baza îmbunătăţirii legislaţiei şi a trecerii la economia de piaţă, numărul lor să crească considerabil.