Analiza Creditului Bancar pe Termen Lung în Cadrul CEC Bank

CAPITOLUL 1: CREDITUL BANCAR

1.1. Noţiunea de credit bancar

Termenul „credit” vine din limba franceză de la „crédit”, care înseamnă încredere. În cadrul activităţii economice prin credit se înţelege împrumutul acordat de o persoană fizică sau juridică numită creditor, fie vânzare de mărfuri, fie executarea de bunuri, prestări de servicii unei alte persoane fizice sau juridice numită debitor. Împrumutul e rambursabil la un anumit termen, numit scadenţă, în schimbul obţinerii în favoarea creditorului a unei sume de bani, care poartă denumirea de dobândă.

Creditul bancar reprezintă creditul acordat de către bănci întreprinzătorilor (industriaşi sau comercianţi). Spre deosebire de creditul comercial care este acordat sub formă de mărfuri, executare de lucrări sau prestare de servicii, creditul bancar se acordă în bani. Creditul în bani se acordă din capitalul propriu, precum şi din capitalul bănesc temporar disponibil existent în conturile curente ale clienţilor. Deci în vederea acordării de credite sub formă bănească băncile, la rândul lor, se împrumută cu o parte din capital de la clienţii lor.

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite, pe termen scurt şi pe termen mijlociu şi lung, privind operaţiile bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau negarantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general etc.

Creditele bancare se acordă de regulă pe termen scurt, riscul insolvabilităţii rambursării împrumutului fiind asumat de către unitatea bancară respectivă.

Pe lângă capitalurile proprii, resursele financiare ale întreprinderii se formează şi din capitalul împrumutat, cu menţiunea că o componentă a acestuia o reprezintă creditul pe termen scurt, respectiv contractarea de datorii cu scadenţă mai mică de un an, în scopul asigurării fondurilor pentru operaţiunile a căror desfăşurare constituie ciclul curent al exploatării. Din categoria datoriilor pe termen scurt fac parte: creditul furnizor, datorii faţă de diverşi creanţieri, creditul bancar (pe termen scurt) etc.

Creditul furnizor se naşte în momentul în care furnizorul acceptă să nu fie plătit o dată cu livrarea mărfurilor.

Datoriile faţă de diverşi creanţieri reflectă sumele datorate şi neplătite. În structura .lor se cuprind următoarele elemente mai importante: salariile datorate personalului, impozite datorate statului, dividende de plătit asociaţilor etc.

Creditele bancare (pe termen scurt) diferă prin obiect, modalităţi practice în acordare, garantare, restituire, durată şi cost şi se obţin direct de la bancă.

În timp ce creditul pe termen lung se va rambursa pe seama activităţii rentabile, a marjei brute de autofinanţare, restituirea creditului pe termen scurt se asigură prin deznodământul operaţiunilor de exploatare. Banca are drept gaj sau garanţie, de obicei, o încasare prevăzută; uneori creditul nu are o garanţie specială, ci doar gradul de solvabilitate a întreprinderii.

Formele de credit bancar specifice economiei de piaţă pot fi: de scont, în cont curent, pe gaj de efecte publice (obligaţiuni), pe gaj de efecte comerciale (trate, bilete la ordin), pe gaj de mărfuri (credit documentar) etc.

După perioada pe care se acordă creditele bancare se grupează în:

- Credite pe termen scurt – acordate pentru o perioadă de până la 1 an;

- Credite pe termen mediu – acordate pentru o perioadă cuprinsă între 1şi 3 ani;

- Credite pe termen lung - acordate pentru o perioadă de peste 3 ani:

În funcţie de beneficiarii creditelor, acestea se grupează în:

- Credite acordate clienţilor retail;

- Credite acordate clienţilor corporate.

1.2. Tipuri de credite bancare

Din categoria creditelor acordate întreprinderilor fac parte următoarele două mari grupării care cuprind o mare diversitate de tipuri de credite acordate acestora:

a. Credite de exploatare;

b. Credite pentru investiţii.

1.2.1. Creditele de exploatare

Creditele de exploatare (de funcţionare) sunt cele care finanţează activele circulante ale bilanţului, adică în mod esenţial valorile de exploatare şi realizabilul.

Din această categorie fac parte:

1. Credite de exploatare (funcţionale) care finanţează global activul circulant

2. Credite adaptate la anumite active circulante

3. Finanţarea postului „clienţii”

4. Angajamente prin semnătură