Analiza și contabilitatea creditelor acordate clienților la BRD - Sucursala Mehedinți

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALÃ A BRD

Banca Românã pentru Dezvoltare ( BRD ) şi-a început activitatea ca societate bancarã cu capital de stat la sfârşitul anului 1990 , prin preluarea patrimoniului fostei Bãnci de Investiţii . Banca are sediul central în Bucureşti şi este înregistratã la Registrul Comerţului , ca societate pe acţiuni , sub numãrul J40/608/1991 . Banca deţine pentru desfãşurarea activitãţii bancare licenţã emisã de Banca Naţionalã a României şi licenţã pentru operaţiuni valutare .

BRD este a doua bancã din România ca mãrime a activelor . Banca oferã serviciile sale clienţilor din întreaga ţarã prin intermediul a 191 unitãţi teritoriale , coordonate de 11 sucursale zonale şi douã grupuri .

Banca acceptã depozite şi acordã credite , efectueazã plãţi prin transfer în România şi strãînãtate , presteazã servicii de schimb valutar şi servicii bancare , atât ptentru clienţii persoane juridice , cât şi persoane fizice .

BRD oferã întreaga gamã de servicii destinate persoanelor fizice şi juridice , prevãzute de lege .

BRD deţine de asemenea participaţii majoritare şi minoritare la societãţi româneşti şi strãine .

BRD a fost una dintre cele cinci bãnci cu capital majoritar de stat selectate de Guvern pentru a începe procesul de privatizare . Ca rezultat al procesului de privatizare, Sociéte Générale S.A. a fost selecţionatã de FPS pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al BRD . Tranzacţia a fost iniţiatã pe data de 14 decembrie 1998 , când FPS şi Sociéte Générale S.A. au semnat un contract care stabilea majorarea capitalului social şi cumpãrarea de cãtre Sociéte Générale S.A. a 51% din acţiunile BRD , într-o primã fazã de privatizare .

Ca bancã româneascã de prim rang , BRD se doreşte un model de referinţã în relaţiile sale cu toţi partenerii , prin promovarea unui set de valori centrate în jurul clientului şi bazate pe profesionalism , confidenţialitate şi inovaţie .

BRD are în centrul preocupãrii îmbunãtãţirea continuã a serviciilor oferite clienţilor, creând în acest fel valoare pentru acţionari .

Creditele acordate de Bancã , prin acordarea unei sume de bani în mod direct unui debitor , sunt prezentate la costul amortizat . Toate creditele şi avansurile sunt recunoscute când banii ajung în posesia debitorului .

Banca este condusã de Comitetul de Direcţie , în timp ce Consiliul de Administraţie se pronunţã asupra strategiei de dezvoltare ai analizeazã activitatea şi rezultatele bãncii .

BRD întocmeşte Bilanţul Contabil şi Contul de Profit şi Pierdere în conformitate cu Standardele Româneşti de Contabilitate .

BRD este în acest moment în plin proces de modernizare profundã a reţelei şi de reorganizare a agenţiilor bancare , astfel încât acestea sã corespundã mai bine obiectivelor comerciale.

CAPITOLUL II. CATEGORII DE CREDITE CE SE ACORDĂ DE BRD

2.1. CREDITUL BANCAR: DEFINIRE, TRĂSĂTURI, CLASIFICARE, ANALIZĂ

Creditul bancar este operaţiunea prin care cel împrumutat (debitorul), ia în stăpânire imediată resurse în schimbul unei promisiuni - angajament de rambursare viitoare. Creditul băncii este un credit pe bani. Etimologic , cuvântul "credit" este de origine latină , "creditum-credare", care înseamnă "a ceda" sau "a avea încredere". El constă pentru bancă, în a pune la dispoziţia unui comerciant sau industriaş un anumit capital pentru un timp determinat,în vederea producţiei de bunuri sau circulaţiei unor mărfuri.

Creditul constituie un contract prin care o bancă transmite unei alte firme sau persoane fizice o sumă de bani, pentru a o folosi pe o perioadă de timp în vederea realizării unui anumit scop, cu obligaţia de a restitui suma şi dobânda aferentă.

Creditul bancar este o noţiune complexă, ce implică diferite modalităţi de definire şi tratare, în funcţie de punctul de vedere din care este privit. Astfel, la nivelul economiei, creditul este considerat o instituţie economică, prin intermediul căreia se asigură redistribuirea resurselor financiare din zonele ce dispun de un excedent de resurse spre zonele sau entităţile ce au un deficit de resurse în efortul lor de dezvoltare.

Din punct de vedere monetar, creditul este forma prin care băncile creează în economie bani, orientaţi spre investiţii şi spre reluarea directă sau indirectă a procesului reproducţiei lărgite.

Din punct de vedere strict concret al relaţiei dintre bancă şi clientul împrumutat devenit debitor, relaţia de credit este mai degrabă privită ca o închiriere de bani pe diverse termene, împrumutatul având obligaţia de a rambursa banii închiriaţi, şi împreună cu ei şi dobânda, care este contravaloarea chiriei pe aceşti bani.

Pentru bancă, creditul constă efectiv în punerea la dispoziţia împrumutatului a unei sume de bani ce reprezintă pentru acesta un capital în vederea producţiei de bunuri sau servicii.

Majoritatea creditelor în economia de piaţă sunt acordate pe baza unor documente bancare:

-- instrumente de plată şi de credit;

-- chitanţe şi alte documente similare.

Marea majoritate a resurselor bilanţiere se compun, în cazul băncilor româneşti, din capitalurile proprii, resursele disponibile ale agenţilor economici, ale populaţiei precum şi din resursele atrasa de pe piaţa interbancară, inclusiv împrumuturile de la Banca Naţională a României.

În funcţie de specificul afacerilor şi al politicilor proprii, fiecare bancă comercială are o situaţie particulară a creditului în totalul bilanţului propriu şi comparativ cu bilanţul agregat al băncilor comerciale. Există unele opinii care consideră că o bancă este echilibrată atunci când resursele sunt plasate în proporţie de 70-75 % în credite, însă acest nivel apare ca fiind riscant în România, având în vedere deprecierea continuă, mai ales din ultimii ani, a stării economice a ţării.

Astfel, Banca Naţională a României, prin politica sa monetară, acţionează pentru restrângerea şi ţinerea sub control a masei monetare, inclusiv a creditului bancar.

În acelaşi timp, băncile prin politica proprie de creditare, concretizează în norme şi proceduri de analiză, acordarea şi urmărirea creditelor în sensul neonorării cererilor fără o serioasă motivaţie economică, fără garanţii suficiente şi fără o bună cunoaştere a societăţii comerciale în cauză. În aceste condiţii, analiza financiară a clienţilor care apelează la credite bancare capătă o nouă dimensiune, iar băncile iau măsurile corespunzătoare pentru perfecţionarea acestui sistem de lucru folosit în fundamentarea deciziilor în procesul creditării.