Aspecte caracteristice ale sistemului bancar românesc

INTRODUCERE

De fiecare dată când facem comparaţii între preţurile practicate de două sau mai multe magazine la aceleaşi produse, când ne gândim că nu ne avantajează cursul valutar de săptămâna aceasta şi preferăm să mai asteptăm înainte de a ne converti banii, luăm decizii economice.

Atunci când dorim să realizăm un proiect, o investiţie sau pur şi simplu să ne îmbunătaţim standardul de viaţă, iar resursele financiare de care dispunem sunt insuficiente, cea mai simplă modalitate de finanţare este creditul bancar.

Alegerea creditului potrivit poate fi un proces dificil având în vedere multitudinea şi varietatea ofertelor disponibile, instabilitatea anumitor instituţii bancare, a ratei de schimb etc. În aceste condiţii se pune problema identificării creditului adecvat, care să ofere un echilibru între gradul de satisfacere a necesităţilor fiecăruia şi costurile şi riscul aferent acestuia. Creditul bancar nu trebuie numai să rezolve pe moment lipsa fondurilor baneşti ci , trebuie să se dovedească cea mai bună modalitate de finanţare a proiectului respectiv, cu costuri minime şi adecvat fiecăruia dintre noi.

Creditul bancar este o soluţie spre care mulţi se îndreaptă cu speranţe mari, dar puţini sunt cei care ajung să fie mulţumiţi de alternativa aleasă. Personal consider că ambiţia, deciziile luate la timp, seriozitatea şi câteva cunoştinţe în domeniul economic, reprezintă atuurile care fac dintr-un credit alternativa optimă de finanţare. Dacă primele sunt mai mult însuşiri native, cunoştinţele se dobândesc.

Deci, nimic nu ne împiedică să contractăm un credit bancar avantajos dacă avem un bagaj minim de cunoştinţe financiare şi o strategie privind întrebuinţarea lui. Acesta este şi scopul lucrării, de a fi călăuză într-o lume fascinantă, aceea a sistemului bancar şi a creditelor oferite de acesta. Nimic nu este mai rău decât să solicităm un credit bancar nepregătiţi, iar ceea ce se dorea o modalitate de soluţionare a problemei se dovedeşte o povară prin prisma costurilor implicate.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o analiză teoretico-aplicativă asupra ceea ce reprezintă modalităţile de finanţare a persoanelor fizice de către băncile comerciale din România. Posibilitatea de a face o analiză cât mai aprofundată asupra unor probleme esenţiale cu care se confruntă oamenii atunci când apelează la o bancă pentru a contracta un credit, realismul ce impune o astfel de analiză şi totodată cadrul teoretic vast, dar reflectat în cotidian, m-a îndemnat să optez pentru această temă. Cine nu doreşte în zilele de astăzi să cunoască care sunt cele mai bune modalităţi de finanţare, care răspund optim necesităţilor fiecăruia dintre noi? Cu toţii dorim să avem o viaţă mai bună şi suntem conştienţi că vom realiza acest lucru doar printr-o imagine cât mai clară despre ce avem de făcut.

Indiferent de scopul pentru care o persoană fizică contractează un credit bancar, în capitolele următoare se ilustrează particularitătile privind mecanismele de creditare desfăşurate de către băncile comerciale din România precum şi particularităţi ale produselor oferite de acestea.

În primul capitol am prezentat aspectele caracteristice ale sistemului bancar românesc, cadrul legislativ care le reglementează activitatea societăţilor bancare, precum şi principalele operaţiuni desfăsurate.

Capitolul doi face referire la procesul creditării bancare axându-se pe abordările teoretice.

În capitolul trei am ilustrat paricularităţile mecanismului de creditare a persoanelor fizice practicat de către băncile comerciale din România.

În capitolul patru am analizat piaţa creditelor auto si am realizat un studiu privind varianta optimă de finanţare a achiziţiei unui autoturism prin credit bancar.

Sper ca toţi cei care doresc să apeleze la un credit bancar pentru finanţarea proiectelor să opteze pentru varianta optimă, în cunoştinţă de cauză a tuturor costurilor implicate, pornind poate chiar de la ideile sugerate în această lucrare.

CAPITOLUL I ASPECTE CARACTERISTICE ALE SISTEMULUI BANCAR ROMANESC IN PERIOADA DE TRANZITIE SPRE ECONOMIA DE PIATA

1.1. Dinamica şi structura sistemului bancar românesc în perioada de tranziţie

1.1.1. Cadrul legislativ

În perioada economiei cu planificare centralizată, sistemul bancar românesc a fost organizat, în linii mari, conform modelului sovietic de monobancă. În centrul sistemului elaborat de statul român pentru a implementa planul central şi a controla administrativ fluxurile de fonduri în economie s-a aflat Banca Naţională a României (BNR), care exercita atât funcţii de bancă de emisiune, cât şi unele funcţii de bancă comercială. Alături de BNR, sistemul cuprindea şi patru bănci specializate în finanţarea unui sector specific de activitate economică. Astfel, Banca Română de Comerţ Exterior (redenumită Bancorex) era specializată în finanţarea întreprinderilor de comerţ exterior şi deţinea cea mai mare parte a rezervelor valutare ale ţării. Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (în prezent Raiffeisen Bank) finanţa întreprinderile agricole şi agroindustriale, în timp ce Banca de Investiţii (în prezent Banca Româna pentru Dezvoltare - Grup Societe Generale) acordă credite pe termen lung şi era responsabilă de finanţarea investiţiilor. Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) deţinea monopolul în mobilizarea economiilor populaţiei şi aloca o parte din resursele sale sub forma împrumuturilor pentru construcţia de locuinţe. În plus, patru bănci străine (Manufacturers Hanover Trust, Societe Generale, Banque Franco Roumaine şi Frankfurt Bucharest Bank) erau autorizate să efectueze o gamă restrânsă de operaţiuni în valută. De asemenea, mai existau aproximativ 860 de cooperative de credit, organizate într-o reţea, şi mai mult de 6.000 de case de ajutor reciproc.