Banca Centrală Europeană și Instrumentele Sale de Politică Monetară

Introducere

Această lucrare își propune să analizeze politicile monetare ale Băncii Centrale Europene și instrumentele folosite de aceasta pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele.Obiectivul principal este de a menține stabilitatea prețurilor pe termen mediu si lung.

Banca Centrală Europeană a fost înființată oficial pe 1 iunie 1998,și are rolul de a substitui Institutul Monetar European,fiind ”pilonul central” al Uniunii Economice și Monetare,fiind punctul de plecare al întregii politici monetare a euro și are sediul la Frankfurt.BCE a venit într-o conjunctură propice în timpul în care era nevoie de o instituție care să completeze unul dintre cele mai puternice conglomerate financiare din lume.

Prin intermediul instrumentelor sale de politică monetară,BCE are misiunea de a controla și înfluiența stabilitatea economică la nivel european.Acest proiect se doreste o cercetare detaliată a instrumentelor de politică monetară,precum și efectele lor pe termen lung.De asemenea sunt analizate și evenimentele și conjuncturile politice,sociale și naturale care au dus la dezechilibre majore care au influiențat stabilitatea euro.Se incearcă în această lucrare și compararea stabilitații monedei unice euro cu cele mai puternice monede ale lumii.

Cap1.Arhitectura Sistemului European al Băncii Centrale (SEBC)

Nevoia unei uniuni economice și monetare a dus la organizarea unei comisii prezidată de Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene,care avea ca obiectiv propunerea unor etape concrete,menite să susțină constituirea Uniunii Economice Monetare.Raportul Delors,care a fost publicat pe data de 17 aprilie 1989,propune realizarea Uniunii Economice în trei etape distincte:prima etapă sugerează realizarea pieței interne,reducerea discrepanțelor dintre politicile economice ale țărilor Uniunii Europene,accentuarea măsurilor privind integrarea financiară și încurajarea cooperarii monatare.Etapa secundă este descrisă ca fiind o etapă de tranziție,prin care se stabilește organizarea UEM,începând de la structurarea organelor de bază și întărirea convergenței economice,iar în ultima etapă se propune fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb,cu ajutorul politicilor exercitate de către fiecare instituție și organism comunitar.

Neclaritatile Raportului Delors au fost discutate într-o Conferință Interguvernamentală (CIG) în noiembrie 1990,în care au fost dezbătute ultimile doua etape privind modificarea stucturii instituționale,adică se impunea modificarea Tratatului de instituire al Comunitații Economice Europene.Concluziile negocierilor CIG au dus la elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeană,cunoscut sub denumirea de „Tratatul de la Maastricht”,semnat la data de 7 februarie 1992.

Tratatul a fost privit la vremea respectivă ca fiind destul de “îndrazneț”,fapt ce a starnit unele polemici,care au fost combatute încă din faza incipientă prin stabilirea unor principii,metode,tehnici,pasi de urmat și etape bine delimitate,ce au dus la succesul acestui proiect și la îndeplinirea obiectivelor.

În cadrul Tratatului de la Maastricht s-au pus bazele suportului juridic al Uniunii Economice și Monetare ,care să asigure cadrul propice pentru realizarea unor obiective,cum ar fi sustinerea progresului economic și social,o evolutie echilibrată și pe termen lung corelat cu un nivel înalt al ocupării forței de muncă,uniformizarea politicilor externe și de securitate ale tărilor membre,adoptarea cetățeniei în cadrul Uniunii Europene,ce are drept scop protecția drepturilor și intereselor cetățenilor din țările membre,iar nu un ultim obiectiv este libera miscare a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene,precum si existenta unor facilități ca oferirea de azil,simplitatea formalitatilor de emigrare,prevenirea și combaterea criminalității și controlul amanuntit al granițelor externe.

Banca Centrală Europeană a fost înființată oficial pe 1 iunie 1998,și are rolul de a substitui Institutul Monetar European,fiind ”pilonul central” al Uniunii Economice și Monetare,fiind punctul de plecare al întregii politici monetare a monedei euro și are sediul la Frankfurt.

Banca Centala Europeana este ”emitentul și paznicul constituțional al euro” raportat la obiectivul principal al stabilității prețurilor,fiind numita ”gardiana” acestora.Alaturi de Bancile Centrale Naționale,ale țărilor membre Uniunii Europene,Banca Centrală Europeană formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC).La baza Sistemului European al Băncilor Centrale(SEBC) sta o serie de principia,care vor fi detaliate in urmatorul subcapitol .