Cardul bancar - instrument necesar în lumea modernă

Capitolul 1

Scurt istoric privind sistemul bancar romanesc

1.1 Sistemul bancar românesc – dezvoltare sustenabilă, pregătit pentru continuarea expansiunii

Sistemul bancar românesc a demonstrat în ultimii ani o dezvoltare remarcabilă, fiind pregătit pentru continuarea expansiunii, în toată această perioadă dovedindu-se un partener de încredere al economiei reale atât din punct de vedere al soluţiilor financiare, cât şi din cel al percepţiei riscurilor pe care diversele activităţi economice le presupun. Maturizarea pieţei financiare, cerinţele clienţilor retail si corporate au condus la un grad dezvoltat de sofisticare a ofertei de produse şi servicii bancare.

De asemenea, caracterul internaţionalizat al competiţiei pe piaţa românească a indus o accelerare a procesului de integrare şi uniformizare a pieţei bancare şi a generat ritmuri de creştere mult superioare altor industrii româneşti. Sistemul bancar în România reprezintă pilonul principal al sistemului financiar. În ultima perioadă orientarea semnificativă a băncilor spre segmentul persoanelor fizice s-a materializat într-o dezvoltare fără precedent a finanţărilor retail.

Caracterul internaţionalizat al competiţiei pe piaţa românească a indus o accelerare a procesului de integrare şi uniformizare a pieţei bancare şi a generat ritmuri de creştere mult superioare altor industrii româneşti, în special în ultimi ani (inclusiv alinierea la standardele europene), iar acest fapt a generat şi poate genera în continuare presiuni suplimentare asupra ritmului de creştere economică, uneori mai puţin sustenabil. Competiţia pe piaţa bancară românească este în creştere, România fiind în prezent una din principalele scene pe care se confruntă jucători de talie mondială.

De altfel, aproape 90% din activele bancare sunt controlate de bănci străine, cele mai multe dintre acestea având o prezenţă semnificativă pe piaţa central şi est-europeană. Efectele competiţiei vor continua să se materializeze în beneficii la nivelul clienţilor (costuri mai reduse) şi printr-o creştere a gradului de diversificare şi integrare a ofertei de produse şi servicii financiare. Primii cinci operatori de piaţă (bănci străine importante) deţineau 60% din totalul activelor la finele anului trecut, acesta fiind un nivel de concentrarea apropiat de celelalte ţări de comparaţie din Europa Centrală şi de Est.

1.2 Sistemul bancar în România – pilonul principal al sistemului Financiar

Băncile au reprezentat şi reprezintă principalul mijloc de finanţare în România, în condiţiile în care gradul de accesibilitate la piaţa de capital din punct de vedere al finanţărilor este mai redus (în special companiile mari). Expunerea din credite către economia reală a crescut anul trecut cu 54% până la o valoare de aproape 28 miliarde euro (+11 miliarde euro) anul 2007, în primele 6 luni aceasta ajungând la circa 36 miliarde euro (ofertele publice de vânzare de acţiuni, obligaţiuni au însumat 323 milioane euro în 2006). În acelaşi timp, piaţa de capital românească va continua să se dezvolte şi va oferi oportunităţi de finanţare pentru un număr cât mai mare de companii, bineînţeles pe măsura consolidării economiei şi a creşterii vizibilităţii pe bursă a tot mai multor companii.

Începând din anul 2005, creditele retail au devenit principalul factor de creştere pe măsură ce populaţia şi-a sporit puterea de cumpărare atât ca urmare a creşterii salariilor, cât şi datorită introducerii cotei unice de impozitare de 16%. Băncile, inclusiv cele străine, s-au concentrat pe acest segment, mai puţin volatil, care oferă un raport risc-câştig mai atractiv. Competiţia, precum şi procesul de dezinflaţie au facilitat într-o măsură din ce în ce mai mare accesul clienţilor la creditele bancare. Astfel, în numai 4 ani (2002-2006), creditele retail şi-au consolidat puternic poziţia în total credite, ajungând să deţină la finele anului trecut o pondere de 42% în total credite (de la numai 11% în 2002).

Orientarea semnificativă a băncilor spre segmentul persoanelor fizice s-a materializat, putem spune, într-o dezvoltare fără precedent a finanţărilor, care în perioada 2002 – 2007 au crescut de aproape 19 ori, până la 11,6 miliarde euro.

Sectorul bancar românesc este sănătos şi funcţionează pe o piaţă foarte bine reglementată. Gradul de capitalizare este bun, chiar dacă în scădere în ultimii ani, ca urmare a dinamicii ridicate a creditelor, iar rezultatele stress test-ului realizat de banca centrală care a simulat o depreciere puternică a monedei naţionale (-19%) şi scăderea dobânzii cu 6%, în condiţiile unei creşteri economice „0” menţinute pe o perioadă de doi ani, arată că sistemul bancar are capacitatea de a absorbi şocurile negative luate în considerare în scenariu. Abordarea prudentă, precum şi tehnicile din ce în ce mai sofisticate de management al riscurilor au reprezentat elemente de bază în creşterea stabilităţii sectorului, iar ca exemplu în acest sens este semnificativă rata foarte scăzută a creanţelor neperformante, de sub 1%, aceasta în condiţiile dinamicii semnificative a creditului. De asemenea, turbulenţele recente de pe pieţele internaţionale care au generat o depreciere pe termen scurt a monedei naţionale de peste 9% nu au avut efecte negative, ceea ce demonstrează că sistemul reacţionează bine la şocurile externe. În acest sens, băncile trebuie să promoveze mult mai puternic instrumentele de hedging, aceasta mai ales în contextul existenţei unor volatilităţi ridicate pe piaţa valutară în anumite perioade. Sectorul real se protejează puţin la riscul valutar şi în general este vorba despre o protecţie naturală care însă nu acoperă întregul risc (mai ales pentru companiile care apelează la credite în valută şi nu au activitate de export). Anul 2008 va debuta sub auspiciile implementării Acordului Basel II la nivelul sistemului bancar românesc, iar aceasta va însemna un pas mare înainte în ceea ce priveşte modul de abordare, cuantificare şi gestionare a riscurilor prezente şi viitoare (de credit, de piaţă şi operaţional), precum şi în stabilirea nivelul minim al capitalului necesar. Perspectivele pentru sistemul bancar românesc sunt favorabile şi ele arată continuarea creşterii. Nivelul comparativ mai redus al intermedierii financiare va reprezenta principalul element al creşterii, iar progresul în ceea ce priveşte procesul de convergenţă cu Uniunea Europeană, precum şi proiectele de dezvoltare din anii următori vor fi, de asemenea, un element important care va susţine expansiunea sectorului financiar în general. Competiţia se va menţine la un nivel ridicat şi va crea în continuare presiuni asupra costurilor, iar băncile, în special cele care s-au concentrat pe expansiune şi câştigarea de cote de piaţă, vor acorda o atenţie sporită indicatorilor de eficienţă şi profitabilitate (indicatorul cost/venit era la finele anului trecut în jur de 70%, în timp ce pe pieţele mature nivelul acestuia se situează undeva între 45-50%). În acelaşi timp, sectorul nebancar îşi va intensifica prezenţa pe piaţa locală şi va reprezenta un competitor din ce în ce mai puternic pentru sistemul bancar (băncile cu o structură de grup financiar vor avea un avantaj competitiv din acest punct de vedere şi îşi vor utiliza din plin sinergiile intragrup). Sistemul bancar din România a constituit şi va constitui în continuare pilonul principal în ceea ce priveşte procesul de integrare reală a ţării noastre în Uniunea Europeană, deoarece, aşa cum am prezentat şi mai sus, acesta se află cu un pas înainte din punct de vedere al etapei de dezvoltare faţă de cea mai mare parte a economiei româneşti. Acest element este deosebit de important şi poate reprezenta un avantaj din punct de vedere al stabilităţii necesare unei dezvoltări economice sustenabile în anii care vor urma.