Controlul Bancar Ulterior în Societățile Bancare

Introducere

Controlul este un atribut al conducerii, o funcție a conducerii și în același timp este o activitate independentă. În calitate de funcție a conducerii, controlul vizează mazimizarea parametrilor care se referă la rezultatele obţinute şi la creşterea vitezei de realizare a lor. Făcând parte din sistemul de control, controlul bancar este un instrument indispesabil managementului pentru supravegherea activităţii băncii, în scopul de a lua din timp deciziile care se impun.

Controlul, în sens larg constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinele date şi principiile stabilite. De asemenea, controlul poate fi definit ca fiind puterea de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale unei bănci pentru obţinerea de beneficii din activitatea ei, fiind sinonim cu noţiunile de verificare, inspecţie, supraveghere, examinare sau cercetare atentă şi amănunţită.

În calitatea de componentă a controlului economic, controlul financiar-bancar de defineşte ca fiind acţiunea de determinare a stării unor activităţi economice reprezentate de elemente financiare şi contabile, prin raportarea acestor reprezentări la prevederile legale prin care au fost definite.

Controlul bancar ulterior este instrumentul specific de urmărire a întregului proces de utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, în toate fazele de producţie şi circulaţie, exercitate de către organele financiare specializate. Controlul bancar ulterior reprezintă un mijloc important pentru indentificarea deficienţelor şi de stabilire a măsurilor pentru întărirea disciplinei financiare, de îmbunătăţire a muncii de prevenire, descoperire şi recuperare a pagubelor, precum şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de încălcarea legalităţii.

Raportat la momentul efectuării sale, acest tip de control financiar este postoperativ, ulterior derulării operaţiunilor care fac obiectul verificării.

Controlul este, de asemenea, indispensabil, pentru că el nu numai că asigură securitatea economică, el permite o evaluare a performanţelor fără a se mai ridica prea multe probleme de interpretare. În consecinţă, fiecare manager este interesat în sensul existenţei unei coabitări între încredere şi control.

Scopul acestei lucrări este acela de a explica într-o manieră cât mai simplă ceea ce cuprinde controlul ulterior, care este finalitatea sa, care sunt modalităţile de a-i stăpâni tehnicile şi care este locul şi aportul său în cadrul băncii.

Acest demers are finalitate în orientarea factorilor de decizie din sistemul bancar în adoptarea celor mai potrivite măsuri pentru desfăşurarea unei activităţi specifice eficiente pentru propriul interes, dar şi pentru interesele clienţilor.

Capitolul 1. Locul și importanța Băncii Comerciale Române în cadrul sistemului bancar din România

1.1 Locul Băncii Comerciale Române între băncile din România

Anul 1990 consemnează procesul prin care Banca Naţională a României a fost reorganizată cedându-şi activităţile specifice unei bănci comerciale Băncii Comerciale Române, ea asumându-şi numai obligaţiile care îi reveneau de bancă centrală. Preluarea de către BCR a acestor funcţii se realizează împreună cu o parte din activul BNR (273 milioane lei), dar şi un număr de angajaţi (5.300) şi 100 unităţi în reţea, aspecte necesare pentru desfăşurarea activităţii.

Hotărârea de Guvern nr.1048 din 4 septembrie 1990 prevede înfiinţarea Băncii Comerciale Române, care îşi va organiza propria activitate conform Hotărârii de Guvern nr. 1195 din 12 noiembrie 1990. Prin certificatul nr. 130996/ 17.09.1990, Ministerul Finanţelor aprobă funcţionarea BCR stabilindu-i totodată şi obiectul de activitate.

Semnificația înființării Băncii Comerciale Române depășește simplul fapt de a se înregistra ca o bancă comercială nouă, care se alătură celorlalte bănci, pentru că ea avea să rezolve o problemă importantă pentru economie. BCR preia de la Banca Națională Română operațiunile de natură comercială pe care se va baza și le dezvolta puternic în viitor.

Obiectivele BCR încă din primii ani de funcţionare au fost acelea de a se dezvolta ca o bancă universală în vederea satisfacerii cerinţelor unor game cât mai diversificate de clienţi. Banca Comercială Română, datorită seriozităţii, eficienţei şi ofertei diversificate de servicii şi produse a reuşit să se impună treptat pe piaţă internă, în ciuda concurenţei venite din partea băncilor cu capital privat, autohton şi străin.

Banca Comercială Română, liderul pieţei bancare din România, a fost printre primele companii din ţara noastră, care au reuşit să integreze activitatea comercială cu conceptul de responsabilitate socială, îndreptându-şi permanent atenția spre evaluarea impactului social şi de mediu al activităţii sale.

BCR dezvoltă toate activitățile permise de Legea bancară, urmând ca, în conformitate cu prevederile exprese ale acesteia, să deruleze prin subsidiare acele operațiuni care nu pot fi realizate în mod direct de către bancă. De la început, activitățile de bază ale băncii au fost cele de corporate și retail banking.

Corelat cu estimările privind evoluția piețelor financiare, banca pune accent pe extinderea activităților de retail, investement banking, și se angajează puternic în activitățile de leasing financiar, asigurări și management al activelor.

Banca își protejează cu strictețe imaginea, știind că încrederea clienților trebuie nu numai câștigată, ci și păstrată. Banca promovează o politică de transparență în relația cu clienții, asigurând informarea periodică a acestora asupra principalelor sale evoluții, a realizărilor recente în domeniul ofertei, deschiderii de noi unități, a modificării intervenite la nivelul ratelor de dobândă, a comisioanelor și cursurilor valutare practicate.

Obiectivele BCR au în vedere, în principal, consolidarea cotei de piață deținută de bancă, crearea de valoare pentru acționari, restructurarea liniilor funcționale ale băncii, consolidarea bazei de capital și perfecționarea funcției de resurse umane, precum și implementarea principiilor de guvernanță corporativă.