Conturile bancare și profitabilitatea

CAPITOLUL I

ACTIVITĂŢILE BANCARE ȘI GESTIUNEA PROFITABILITĂŢII

1.1. Profitul societăţi bancare

Profitul reprezintă scopul esenţial al acţionarilor unei bănci, iar obiectivul este creşterea valorii băncii prin prevenirea şi diminuarea riscurilor precum şi întărirea şi creşterea poziţiei băncii pe piaţă.

Profitul bancar este reprezentat de diferenţa dintre veniturile din dobânzi, comisioane, speze(încasate sau de încasat) şi cheltuielile efectuate cu dobânzile, comisioanele şi taxele plătite, precum şi cele cu funcţionarea băncii. Profitul bancar poate fi brut sau net după deducerea impozitului pe profit. Profitul brut este reflectat prin eficienţa activităţii bancare sintetizând influenţele tuturor factorilor care acţionează direct sau indirect asupra veniturilor şi cheltuielilor.

Principalele venituri şi cheltuieli ale unei bănci sunt veniturile din dobânzile încasate sau de încasat şi cheltuielile cu dobânzile plătite.

Diferenţa dintre acestea reprezintă venitul net din dobânzi . Aceasta exprimă capacitatea băncii de a-şi acoperi cheltuielile cu dobânzile, de a asigura susţinerea sarcinii bancare (diferenţa dintre alte cheltuieli bancare şi alte venituri bancare) precum şi de a obţine un profit în concordanţă cu obiectivele strategice ale băncii.

Venitul net din dobânzi depinde foarte mult de diferenţa dintre rata medie a dobânzii active şi rata medie a dobânzii pasive. Această diferenţă reprezintă spreadul. În perioada 1996 - 2004 acesta a fost după cum urmează:

Anul Rata medie a

dobânzii active Rata medie a

dobânzii pasive Spreadul

1996 51,3 41,5 9,8

1997 67,5 57,2 10,3

1998 55,1 44,5 10,6

1999 61,2 49,1 12,1

2000 46,2 33,0 13,2

2003 38,8 26,7 12,1

2004 28,8 18,8 10,0

Sursa:B.N.R.-Rezultatele privind evoluţia spreadului,Sinteză,2004,p.15

După cum se observă în tabelul de mai sus cel mai mare ecart a fost în anul 2000 când şi rata rezervelor minime obligatorii a fost cea mai mare, determinând 20 % din spread.

Deşi ca valoare absolută spreadul pare mare, în valoare relativă, raportată la rata medie a dobânzii active, ea este cuprinsă între 15,3 % în 1997 şi 34,7 % în 2002. De exemplu dacă într-o economie stabilă spreadul este de 2 %, iar rata medie a dobânzii active 5 %, înseamnă că în valoare relativă ecartul reprezintă 40 % din dobânda activă deci mai mult decât în România.

Un alt aspect al profitabilităţii este modul în care sunt structurate veniturile. Cu cât se vor obţine mai multe venituri din servicii, riscurile aferente activităţii bancare vor fi mai mici sau mai uşor de prevenit, nemaifiind nevoie de cheltuieli cu resursele suplimentare atrase.

Un alt exemplu ar fi la băncile americane, în perioada 1990 - 1997 ponderea veniturilor din dobânzi în total, a scăzut de la 85,2 % la 76,1 %, crescând ponderea veniturilor din servicii şi alte activităţi de la 14,8 % la 23,9 %. În schimb, la noi, structura veniturilor la Banca Comercială Română în anul 2001 era 84 % venituri din dobânzi şi 16 % venituri din servicii şi alte activităţi, iar în 2003, 75 % venituri din dobânzi şi 25 % venituri din servicii şi alte activităţi.

1.2. Solvabilitatea şi gestiunea riscului

1.2.1. Resursa proprie a băncii

Resursele băncilor sunt constituite din: resurse proprii şi resurse atrase. Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, iar capitalul propriu joacă un rol important începând de la constituirea băncii şi continuând cu perioada de funcţionare până la lichidare.

Din punct de vedere teoretic, capitalul propriu îndeplineşte următoarele funcţii:

- protejează deponenţii în eventualitatea insolvabilităţii şi lichidării băncii. De aceea necesarul minim de capital social pentru a constitui o bancă este foarte mare (circa 9 milioane de euro) şi numai în formă bănească vărsat integral în momentul subscrierii. Această funcţie care reprezintă mai mult asigurarea încrederii în bancă a deponenţilor a fost completată începând cu 1996 prin înfiinţarea Fondului de garantare a depozitelor bancare (Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996);

- absoarbe pierderile neanticipate pentru a menţine încrederea, astfel ca, în condiţii de stres, banca să-şi poată continua activitatea. Cu cât capitalul propriu este mai mare ca pondere în total pasiv, cu atât banca suportă mai uşor anumite şocuri temporare şi conjuncturale şi îşi menţine accesul pe piaţa monetară la costuri rezonabile;

- serveşte la achiziţionarea de clădiri şi echipamente pentru desfăşurarea activităţii ca la orice societate comercială;

- serveşte ca o limită impusă (gradul de adecvare al capitalului) pentru expansiunea nejustificată şi riscantă a activelor, amploarea activităţii desfăşurate fiind corelată cu mărimea capitalului propriu.