Creditul Documentar

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

1.1 Structura sistemului bancar românesc

Aparitia institutiilor de tip bancar a fost precedata de comertul cu bani, realizat inca din Evul Mediu de zarafi, categorie sociala care se ocupa cu pastrarea in siguranta a monedelor de aur si ulterior acordarea de credite din sumele pastrate. Odata cu evolutia societatii, zarafii s-au transformat in bancheri. In Anglia, giuvaergii (goldsmiths) pastrau capitalurile disponibile, chitantele emise de ei “goldsmiths notes” erau acceptate in circulatie  si utilizate chiar dupa aparitia bancilor (sec. XIV-XV).

Primele banci in acceptiunea moderna le regasim in: 1171 la Venetia cand Dogele Michele XI infiinteaza Banco de Venezia cu scopul de a face operatiuni de administrare a banului public pentru Cetate; 1341 la Barcelona cand se infiinteaza Banca de Barcelona; 1407 la Genova cand se infiinteaza Banca di San Giorgio-Genova. Tot in Venetia, se consemneaza mai tarziu, in anul 1584, Banco di Rialto, ca fiind prima banca ce avea drept obiect de activitate contractarea de depozite si acordarea de imprumuturi.

Abia in secolul XVII se formeaza dupa acest model banci si in vestul Europei: 1609 la Amsterdam, 1619 la Hanburg, 1635 la Rotterdam, 1668 Banca Suediei, 1694 Banca Angliei.

Rolul bancilor a sporit pe masura dezvoltarii societatii, la sfarsitul secolului XIX, dar mai ales la inceputul secolului XX, cand acestea isi dezvolta si celelalte functii: de efectuare a platilor, de transferuri valutare externe.

In tara noastra, sistemul bancar s-a organizat la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX si cuprindea: 1857 – Banca Moldovei, 1864 – Casa de Depuneri si Consemnatiuni, reorganizata sub forma Casei de Economii si Consemnatiuni, 1880 – Banca Nationala a Romaniei, 1894 – Banca Agricola, 1897 – Banca Generala Romana (cu capital german), 1898 – Banca de Scont a Romaniei, 1899 – Banca Comertului din Craiova, 1904 – Banca de Credit Romana, 1906 – Banca Comerciala Romana, 1911 – Banca Romaneasca In perioada urmatoare, numarul bancilor a crescut: 1918 – 215 banci, 1928 – 1122 banci, urmand o perioada in care numarul acestora s-a diminuat: 1941 – 388 banci, din cauza crizei din 1929-1933, a razboiului, a numeroaselor falimente si fuziuni. Acest sistem bancar a fost lichidat in 1948, cand au fost nationalizate bancile importante, iar restul, desfiintate.

Pornind de la definitia data sistemului bancar de profesorul Victor Jinga ca fiind “un ansamblu de banci diferite, organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii activitatii de scont si rescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare”, desprindem organizarea unui sistem bancar modern format din:

Banca centrala care in majoritatea tarilor a fost initial o banca particulara (Suedia, Anglia, Franta) pentru ca ulterior initiativa sa fie preluata de stat: s-a transformat din banca de emisiune regionala in banca nationala. Odata cu monopolizarea dreptului de emisiune banca centrala s-a detasat dintre celelalte banci si a devenit institutia de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar in ansamblul sau. In alte tari, cum ar fi Romania, s-a infiintat direct ca banca de emisiune. Actualmente, banca centrala este autoritatea monetara a unei tari (detine monopolul emisiunii monetare, conduce politica monetara si valutara) si este, de obicei, si autoritatea de supraveghere bancara, a celorlalte banci din economie.

Bancile comerciale care asigura legatura efectiva cu economia: constituie depozite si finanteaza agentii economici prin acordarea de credite. La randul lor bancile comerciale pot sa fie:

Banci universale, care au o activitate diversificata, efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare;

Banci specializate, institutii de credit cu un statut legal special, axate fie pe realizarea unei anumite operatiuni, fie pe finantarea unui anumit sector al economiei;

Banci de afaceri, de investitii financiare, care sprijina clientii lor nu numai prin acordarea de credite bancare, ci si credite obligatare (cumpara obligatiuni emise de acestia) si chiar participarea la capitalul social al acestora, prin cumpararea de actiuni.

In activitatea bancilor din majoritatea tarilor s-au conturat doua categorii de banci: retail banking (banci de detaliu), care au raspandire in teritoriu si constituie depozite cu costuri minime in general de la persoanele fizice si corporate banking, din centrele mari financiare, care au costuri mai mari, intrucat depozitele acestora sunt procurate fie de la persoane juridice fie de la banci de detaliu, prin redistribuire pe piata interbancara.

Incepand din 1990, sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare, in vederea sustinerii tranzitiei la economia de piata. Restructurarea si dezvoltarea sistemului bancar romanesc este un proces amplu si complex desfasurat, in principal, pe doua laturi: cea institutionala si cea functionala.

Astfel, restructurarea institutionala a sistemului bancar a cuprins, pe de o parte, reorganizarea Bancii Nationale si transformarea acesteia intr-o adevarata banca centrala, iar pe de alta parte, dezvoltarea unei retele de banci comerciale. Acest lucru s-a realizat atat prin modernizarea si dezvoltarea bancilor existente, cat si prin infiintarea de banci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strain.

Potrivit Legii 33/1991, activitatea bancara din Romania este organizata si se desfasoara prin:

Banca Nationala a Romaniei (cu rol de banca centrala);

Societati bancare (constituite ca societati comerciale).