Dobânda bancară - dublă calitate - venit și cheltuială

Capitolul I.

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DOBÂNDA

1.1. Concepte generale privind dobânda

Dobânda are un rol important în orientarea și dirijarea tendințelor economice și în aprecierea performanțelor financiare ale sistemului bancar. Dobânda își găsește utilitatea în influențarea inflației și a deflației, mobilizează economiile mai lente, determină nivelul investițiilor și combate recesiunea și șomajul.

O maximă importanță asupra mișcărilor nivelului ratei dobânzii o acordă și persoanele fizice/ juridice, care fac parte din clientela băncilor sau doresc să devină clienți ai acestora. Clientela care își depune surplusul de bani în depozitele constituite la bănci este interesată ca rata dobânzii acordată de acestea să fie cât mai mare pentru a-și fructifica sumele depuse, iar clientela care dorește să împrumute anumite sume de bani, de care are nevoie, este interesată ca rata dobânzii pe care o atașează banca la credit să fie cât mai mică pentru a avea cheltuieli cât mai reduse la rambursarea creditului.

Având în vedere aspectele de mai sus putem defini dobânda astfel :

• Reprezintă suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau prețul folosirii capitalului și, totodată, remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.

• Reprezintă o formă de remunerare a creditului de către debitor pentru folosirea capitalului împrumutat.

Economiști clasici și neoclasici au acordat atenția cuvenită dobânzii elaborând diferite concepte :

- Conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordează dobânda ca fiind reglementată de rata profitului ce se poate obține prin folosirea capitalului sau ca preț care trebuie plătit pentru folosirea capitalului, preț stabilit ca echilibru între cererea globală de capital și stocul oferit pe piață;

- Conceptul neoclasic (Irving Ficher) definește dobânda ca reprezentând prețul banilor în momentul actual exprimat în banii de mâine;

- Conceptul keynesist definește dobânda ca o recompensă pentru renunțarea la lichidități pe o anumită perioadă de timp.

1.2. Formele dobânzii

Dobânda îmbracă mai multe forme datorită diverselor activități economice, dar și a tipologiei participanților la raportul de creditare.

Tipologia dobânzii este influențată de următoarele criterii:

A. Din punct de vedere al băncii avem :

- Dobânda bonificată – reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate disponibilitățile bănești ale celor care și-au constituit depozite bancare;

- Dobânda percepută – exprimă dobânda încasată de bănci de la clienții care beneficiază de creditele acordate.

B. Din punct de vedere al înțelegerii funcțiilor specifice ale întreprinzătorului comparativ cu cele ale proprietarului de capital bănesc (profit versus dobânda) :

- Dobânda pe piața monetară – se aplică împrumuturilor pe termen scurt, împrumuturilor contractate între bănci ( între băncile comerciale și banca de emisiune);

- Dobânda de referință ( dobânda de politică monetară). Dobânda de referință a B.N.R. se calculează ca medie ponderată cu volumul tranzacțiilor între dobânda la depozitele atrase de B.N.R. și vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunțul;

- Dobânda percepută la operațiunile de scontare a efectelor de comerț (taxa privată a scontului) – este dobânda la care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători și la care se acordă creditele acestora;

- Dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci și alte instituții financiare – constă în dobânda bancară de bază (dobânda de refinanțare) plus un agio;

- Dobânda aplicată între întreprinzători – se referă la dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe datorie (creditul comercial).