Importanța Sistemului Bancar în Dezvoltarea Agriculturii

INTRODUCERE

Primele dovezi cu privire la o activitate bancară pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 – 1855 , reprezentate prin 55 plăci de piatră , găsite într-o zonă de mine aurifere.Aceste plăci conţin detalii referitoare la contractul de înfiinţare a unei instituţii bancare.

În epoca modernă , primele încercări de creare a unei bănci au fost la începutul secolului XIX . I.C.Brătianu susţinea în 1861 că ,, ce mult şi dureros se simte lipsa unui aşezământ financiar puternic şi serios care să poată da ţării existenţa bănească în vremuri de nevoie” . În 1880 la 27 februarie Brătianu depune în Camera proiectul unei bănci naţionale care trebuia să ajute economia naţională mai mult ca oricare instituţie.La 17 aprilie 1880 proiectul devine lege de statornicire a normelorde organizare a Băncii Naţionale a României , care urma să-şi înceapă activitatea la 1 iulie 1880 . Banca Naţională a României este cea mai importantă bancă înfiinţată în acea perioadă , care , din punct de vedere organizatoric , a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei . Acesta a fost începutul dezvoltării unui sistem bancar nou şi modern .

În anii ‘ 40 sistemul bancar a fost dominat de 5 bănci principale :

- Banca Românească ;

- Banca de Credit Român ;

- Banca Comercială Română ;

- Banca Comercială Italiană şi Română ;

- Societatea Bancară Română ;

Aceste bănci realizau 50 % din totalitatea operaţiunilor bancare .

Până în 1947 , sistemul bancar românesc cunoaşte o dezvoltare remarcabilă . Băncile deţineau resurse importante şi funcţionau conform standardelor internaţionale ; personalul bancar era format din specialişti pregătiţi în condiţii de concurenţa şi standarde profesionale foarte ridicate , aşa cum erau stabilite de Banca Naţională .

După 1947 , sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii la economia de comandă şi intrării României în zona de influenţă sovietică .

Până în anul 1989 în România existau 4 bănci :

- Banca Naţională a României

- Banca Română de Comerţ Exterior

- Banca de Investiţii

- Banca Agricolă , la care se adaugă şi C.E.C –ul .

Reforma sistemului bancar a început în 1990-1991 , prin elaborarea şi abordarea unei noi legislaţii bancare privind organizarea şi funcţionarea băncii centrale şi a băncilor comeciale.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele – o bancă centrală şi instituţiile financiare , cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci.

Banca Naţională a României este banca centrală a ţării , instituţia de emisiune a statului român. Prin noile reglementări , BNR încearcă să creeze un sistem bancar modern şi , în acelaşi timp , să-şi îndeplinească rolul de bancă centrală . Operaţiunile comerciale îndeplinite până la 1989 de Banca Centrală au fost transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.).

Capitolul I

Importanţa sistemului bancar din Romania

1.1. Aspecte generale ale sistemului bancar românesc

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat în jurul şi sub conducerea băncii centrale în vederea coordonării operaţiunilor de scont şi re-scont de credite, de plasamente şi de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole şi alte instituţii de credit existente într-o ţară, diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionării lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880). Apoi au apărut bănci mari şi mijlocii având capitaluri importante şi posibilităţile de obţinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât şi de la mari bănci din străinătate.

În perioada interbelică, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului străin. Au apărut astfel Banca Italo - Română , Anglo – Română, Franco – Romană , etc.

După al doilea război mondial au apărut bănci cu capital de stat care mobilizau mijloacele băneşti disponibile din economia naţională şi le dirijau sub formă de credite în sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală şi de Est, totuşi in anumite privinţe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Naţională a României, care juca rolul atât de Bancă Centrală cât şi comercială şi din Băncile specializate pentru investiţii , comerţ exterior, agricultură şi economii.