Modalități, forme și instrumente de plată utilizate în practica bancară

Introducere

Există mai multe căi de a ne achita diferitele obligații bănești pe care le avem unii față de ceilalți. În economiile care nu se bazează pe schimburi în natură astfel de obligații sunt descărcate prin transferul dreptului de proprietate a unei categorii de active care, prin însăși natura și larga lor acceptabilitate, sunt cunoscute prin denumirea de bani. Din punct de vedere istoric, aceste active au luat forma unei mărfi (ex. aur sau argint) sau a unor diverse mijloace de consemnare a obligațiilor emise de instituții guvernamentale, instituții financiare sau persoane private care, în principiu, erau compensabile în mărfuri.

În sistemele financiare moderne aceste active constau dintr-un set foarte restrâns de creanțe asupra guvernului (moneda metalică), asupra băncii centrale (bancnote sau fonduri bănești menținute în evidențele băncii centrale) sau asupra ator instituții financiare (ex. depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace de plată.

Numerarul este modul tradițional, cel mai direct de transfer al fondurilor bănești între nonbănci și, încă, cel mai utilizat în țara noastră.

Prin esența ei, economia de piață sancționează ferm orice încălcare a cerințelor sale, până la excluderea din viața economică a entității respective. Pe bună dreptate se poate spune că, în economia de piață, “cine nu plătește nu câștigă”.

Capacitatea de plată, ca și lipsa acesteia, sunt situații conjuncturale. Firmele pot avea adesea deficiențe temporare în asigurarea capacității de plată, care, dacă sunt rare și accidentale au rezolvări curente, cum ar fi îngăduința partenerilor sau creditele bancare de trezorerie . În unele cazuri, însă, pentru firmă se conturează cu claritate lipsa capacității de plată, fără perspective de a fi depășită. În aceste împrejurări are loc, prin forme specifice, declararea stării de insolvență, respectiv declararea stării de faliment.

Principalele instituții implicate în furnizarea de servicii de plăți au devenit din ce în ce mai conștiente că această actiitate nu constituie numai o sursă de profit, dar și o sursă majoră de riscuri atât pentru activitatea bancară, cât și pentru ansamblul economiei reale. Pe lângă principalii furnizori de servicii de plăți, băncile, ceilalți participanți la derularea acestor activități, respective inițiatorii și beneficiarii operațiunilor sistemelor de plăți, precum și intermediarii nonbancari sau cei care asigură suportul logistic al acestor sisteme, manifestă în present o preocupare contiună pentru creșterea eficienței acestora în condițiile supravegherii riscurilor specifice și ale necesității eliminării cauzelor care determină aceste riscuri .

Băncile trebuie să fie oricând gata să onoreze instrucțiunile de plată emise de clienții lor cu toate că și ele sunt adeseori în situația de a face față diferențelor de timp între momentul recepționării încasărilor și cel al efectuării plăților.

Perfecționarea relațiilor de plăți implică accelerarea circuitelor de plăți prin rapiditatea transmiterii mesajelor de plăți. Astfel de la o fază inițială în care mesajele de plăți ordonate de plătitori se înmagazinează un timp până se crează facilități de transmitere - SISTEMUL OFF LINE - se tinde să se dezvolte sisteme în care transmiterea mesajelor de plăți către bănci se face în mod continuu - SISTEMUL ON LINE - iar pentru plățile de talie mare se asigură DECONTAREA ÎN TIMP REAL, respectiv intrarea sumei în contul beneficiarului să fie simultană cu dispunerea plăților de către titularul plătitor.

Accelerarea plăților în economie este strâns legată de progresul sistemelor de compensare interbancară. În procesul de efectuare a plăților prin dispozițiile clienților, băncile contractează datorii reciproce, care se compensează zilnic, iar plata soldurilor asigură în fapt stingerea integrală a tuturor plăților intrate în compensație.

Această lucrare își propune prezentarea modalităților, formelor și instrumentelor de plată din țara noastră. Un loc important îl prezintă sistemele bancare electronice care se bazează fie pe plăți efectuate prin carduri de plată, fie prin transmisia și procesarea electronică a mesajelor de plăți, cum sunt telebankig-ul sau home-banking-ul.

În final am analizat evoluția instrumentelor de plată utilizate de către Banca Comerciala Română, pe baza datelor puse la dispoziție de către bancă.

CAPITOLUL 1

Sistemul de plăți - circuit vital al economiei naționale

În economia de piață, latura cea mai semnificativă și cea mai vizibilă pentru fiecare entitate economică este capacitatea de plată.

În spiritul economiei de piață fiecare entitate economică trebuie să-și modeleze pretențiile sale la resurse materiale, umane și de altă natură, funcție de posibilitățile sale de a asigura echivalentul bănesc, de a stinge obligațiile față de terți prin plata în bani.

Capacitatea de plată, ca și lipsa acesteia, sunt situații conjucturale. Firmele pot avea adesea deficiențe temporare în asigurarea capacității de plată, care dacă sunt rare și accidentale, au rezolvări curente, cum ar fi îngăduința partenerilor sau creditele bancare de trezorerie.

În unele cazuri însă pentru firmă se conturează cu claritate o stare de lipsă de capacitate de plată fără perspective de a fi depășită. În aceste împrejurări are loc prin forme specifice, declararea stării de insolvență, respectiv declararea stării de faliment.

Falimentul este, de fapt, “un act de igienă economică, în sensul că elimină din competiție pe cei total inabilități, respectiv firmele care, dintr-un motiv sau altul, dovedesc, prin lipsa de capacitate de plată iremediabilă, că nu au vitalitate”.

În economiile moderne, dotate cu sisteme financiare adecvate, cumpărarea bunurilor și serviciilor, inclusiv a activelor financiare, se realizează utilizând o categorie specială de active, care prin natura și largă lor acceptabilitate, sunt considerate bani.

În literatura de specialitate, sunt numeroase definițiile date sistemului de plăți. Astfel, Paul Van den Bergh definește sistemul de plăți ca „parte integrantă a sistemului monetar, constând într-un set de reguli, instituții și mecanisme tehnice pentru transferul banilor”.

Sistemul bancar se află într-o continuă interacțiune cu mediul economic din care preia „intrări" sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare și informatice) pe care le prelucrează, le transformă în vederea obținerii „ieșirilor", produse și servicii, informații financiare.

Băncile comerciale facilitează formarea capitalului disponibil în economie și permit coordonarea procesului economic - investind în scopul sporirii volumului total de resurse alocate economiei.

Implicarea băncilor comerciale în derularea plăților este strâns legată de calitatea lor de intermediar financiar. Se manifestă, de altfel o relație de interdependență și condiționare între operațiunile de plăți și cele de creditare, calitatea deciziei de creditare și calitatea băncilor de a furniza economiei lichiditățile de care are nevoie fiind factori importanți în funcționarea sistemului de plăți .