Organizarea și funcționarea băncilor comerciale din România pe exemplul Băncii Transilvania

INTRODUCERE

Lucrarea Organizarea și funcționarea băncilor comerciale din România pe exemplul Banca Transilvania dorește să evidențieze progresele ce au fost realizate în activitatea bancară și de credit.

Sistemul bancar, într-o economie de piață, îndeplinește funcția de atragere precum și cea de concentrare a economiilor societății și canalizarea acestora printr-un proces imparțial de alocare a creditului către acele investiții eficiente.

Ca verigi de bază a sistemului, băncile, prin îndeplinirea acestei funcții, urmăresc modul în care sunt utilizate resursele împumutate de către debitori.

Activitatea bancară română se desfășoară prin instituții de credit autorizate în condițiile legii, în conformitate cu legea nr. 58/1998 - privind activitatea bancară, precum și legea nr. 312/2004 - privind Statutul Băncii Naționale a României.

Pentru a putea înființa o instituție financiar bancară este nevoie de capital social, autorizație, sediu, angajați precum și clienți, aceștia reprezentând cel mai important aspect pentru funcționarea și desfășurarea activității unei bănci.

Atragerea depozitelor și oferirea de credite reprezintă esențialul obiectiv al băncii, care rezultă la obținerea de profit. Pentru a obține profit o bancă trebuie să țină cont și să respecte legile impuse.

Băncile își stabilesc activitatea pentru a fi în top și pentru a-și putea îndeplini toate obiectivele, acționând pe o piață unde concurența este la superlativ.

O planificare corectă și amănunțită duce la identificarea problemelor cetățenilor. Relația dintre bancă și client este cea mai memorabilă miză a activităților bancare.

Una dintre cele mai importante obligații a instituțiilor bancare este păstrarea cu strictețe a secretului profesional în relațiile cu clienții. Fundamentul secretului profesional bancar decurge în limitele cadrului legal, din relația bancă-client.

Secretul bancar constă ca mijloc de protecție a clientului, pentru păstrarea confidențialității activității acestuia.

Instituțiile financiar bancare, au avut în ultimele decenii rolul primordial în derularea activităților economice, fiind la baza urcușurilor și coborâșurilor ciclurilor economice. Acestea devenind parte din cotidian, au devenit indispesabile pentru fiecare individ în parte.

CAPITOLUL 1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL BANCAR

1.1. Banca și activitatea bancară în timp și spațiu

Activitatea bancară a luat naștere în Antichitate. În acea perioadă bogățiie erau păstrate în temple, acest lucru aducând un ‚,profit” preoților. Dacă bunurile păstrate în acele temple erau supuse alterării, modul de păstrare era împrumutul de consumație. Prin acest fapt, preoții realizau un profit iar deponenților li se asigura plasarea bogăției în siguranță. Dovada acestor practici s-a făcut prin ajutorul tabelelor de contabilitate ce datează din anul 3400-2500 înaine de Hristos, descoperite în Mesopotamia de către astrologi.

În perioada antică, practică des întâlnită era împrumutul cu dobânda, aceasta, la început, neputând fi controlată de autorități, datorită faptului că nu existau reglementări în domeniu.

Împrumutul cu dobânda a fost legalizat prin Codul lui Hammurabi , ce prevede și contractele de împrumut precum și cele de comision, ce erau strămoșul contractelor de cont curent din perioada actuală.

În secolele VI-VII înainte de Hristos, în Grecia și Roma antică a avut loc apariția băncilor ca instituții, acesta fiind rezultatul dezvoltării comerțului ca un efect al emiterii propriei monede de către oricare oraș comercial. Mai multe cetăți grecești, având ca scop combaterea cametei, au hotărât să formeze bănci publice, care aveau ca sarcină, pe lângă rolul lor propriu zis bancar, strângerea impozitelor precum și baterea monedelor . În Roma antică, după modelul grecesc, apar bănci publice și bancheri privați.

Trapeziștii, în porturile grecești, devin bancheri veritabili aceștia îndeplinind majoritatea funcțiior băncilor moderne anume, schimbul, depunerile de credite și creara altor mijloace de plată decât moneda sau bancnota.

În Egipt, statul era atotputernic, iar trepeziștii greci erau imitați prin constituirea „Băncii Regale” ce deținea monopolul respectivelor activități.

La Roma, argintarii, au diversificat schimburile comerciale, ajungând la asigurarea tuturor funcțiior clasice a băncilor precum, credite, depuneri, serviciul cecurilor și gestiunea conturilor. Republica, urmată de Imperiul Roman, este o instituție asemenea unei bănci specializate, cu păstrarea impozitelor ce au fost colectate de la contribuabili .