Particularități și Posibilități de Perfecționare ale Asigurărilor Auto CASCO

Introducere

Dezvoltarea societãţii nu este conceputã fãrã producerea continuã de bunuri, care, însã se aflã sub influenţa unor factori şi fenomene cu efecte negative. Cunoaşterea împrejuãrilor în care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfãşurarea normal a activitãţii economice permite omului sã ia mãsuri pentru a evita apariţia şi limitarea acţiunii distructive a acestora. Aşadar, asigurãrile au apãrut din nevoia de protective a bunurilor omului împotriva forţelor disctructive ale naturii. În scopul prevenirii prejudiciilor provocate de evenimente viitoare şi nesigure, al limitãrii efectelor lor şi a reluãrii activitãţii întrerupte, se folosesc tot mai mult soluţiile oferite de instituţiile de asigurãri. În ţãrile dezvoltate, asigurãrile au devenit o importantã ramurã a economiei naţionale, pentru ca prin valoarea adãugatã create, societãţile de asigurare participã la sporirea produsului intern brut, oferã locuri de muncã, participa la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiarã. De asemenea, prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate. Dupã apariţia primelor forme de asigurare, şi mai ales ca efect al a evoluţiei economice, asigurãrile s-au diversificat, clasificarea lor realizându-se dupã mai multe criterii. În cadrul asigurãrilor de bunuri, un loc important îl ocupã asigurãrile auto, ca urmare a dezvoltãrii pieţei auto şi a evenimentelor neplãcute, uneori cu efecte devastatoare ale acestora. De aceea, am ales pentru definitivarea studiilor lucrarea de licenţã cu titlul Particularitãţi şi posibilitãţi de perfecţionare a asigurãrilor auto CASCO. Lucrarea etse structuratã în trei capitole distincte, teoretice şi de cercetare practicã. Partea teoreticã este dezvoltatã în primul capitol care prezintã informaţii privind abordarile conceptuale ale asigurãrilor, tipologia şi elementele tehnice ale asigurãrilor, precum şi rolul şi locul asigurãrilor Casco pe piaţa asigurãrilor de bunuri. Partea practicã cuprinde douã capitole ample rezervate studiul de caz realizat la o companie de aisgurãri. În capitolul II este prezentatã S.C. Omniasig S.A.: scurt istoric, evoluţia şi caracterizarea produselor oferite pe piaţa de asigurãri. În ultimul capitol am analizat primele brute subscrise Casco şi indemnizaţiile plãtite ca daune pe acelaşi segment, pentru a putea formula câteva direcţii de eficientizare a activitãţii de asigurare Casco.

Lucrarea are la bazã o amplã bibliografie de specialitate, prin parcurgerea cãreia am reuşit sã surprindem particularitãţile acestui domeniu şi sã formulãm concluzii pertinente.

CAPITOLUL I

Caracteristici generale ale asigurãrilor CASCO în contextul pieţei asigurãrilor

1.1. Abordãri conceptuale ale asigurãrilor de bunuri în contextul evoluţiei asigurãrilor

Apariţia asigurărilor este legată de existenţa unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninţă bunurile materiale, precum şi integritatea corporală şi chiar viaţa oamenilor. Asigurarea joacă un rol important în protejarea bunurilor mobile şi imobile de care o persoanã dispune şi acoperă o piaţă largă de riscuri, favorizate de diferitele calamităţi ale naturii sau de accidente, a căror producere poate determina mari pagube materiale.

Deoarece existã evenimente ce ameninţă bunurile şi persoanele, oamenii s-au solidarizat pentru a găsi în comun mijloace de prevenire, dar şi de eliminare sau atenuare a consecinţelor unor asemenea evenimente.

Asigurarea este punerea în siguranţã, garantare, încredinţare, promisiune fermã. De asemenea, asigurarea este operaţiunea financiarã ce decurge dintr-o lege sau dintr-un contract prin care societatea de asigurãri se obligã ca în schimbul unei sume primite periodic sã despãgubeascã pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplãri independente de voinţa lui

Originile asigurărilor nu pot fi stabilite cu exactitate, însã se ştie cã omul a căutat sã se protejeze pe el însuşi, familia sa din cele mai vechi timpuri, încã din antichitate apãrând instituţii menite a asigura protecţia individului şi a bunurilor sale: Codul lui Hammurabi (aprox. 2000 î. Hr.), fondul de solidaritate al tăietorilor de piatră din Egipt (1400 î. Hr.), legislaţia maritimă a insulei Rhodos (aprox. 916 î. Hr.). Şi în Roma antică, existau asociaţii bazate tot pe principiul solidarităţii, care interveneau după producerea pagubelor datorate unor anumite evenimente Cel mai vechi contract de asigurare păstrat a fost întocmit în 1347 în Italia, la Genova. În Franţa, se păstrează o poliţă emisă la Marsilia în 1437, de către asigurătorii genovezi. Într-o poliţã încheiatã în 1385, se acopereau următoarele categorii de riscuri: calamitaţi naturale, incendii, confiscarea mărfii de către autorităţi locale, etc.

Secolul al IX-lea desemnează începutul asigurărilor moderne. Din punct de vedere istoric, prima asigurare care a apărut sub forma modernã este asigurarea maritimã. După aceasta s-au dezvoltat şi alte categorii de asigurări. Au apărut apoi primele forme de asigurări de viaţă (sec. al XV-lea şi al XVI-lea) şi cele de incendiu, un secol mai târziu. Astfel, ca urmare a unor incendii devastatoare, a fost creată în 1696, la Londra, prima companie de asigurări contra incendiilor.

În secolul al XIX-lea, asigurările se dezvoltă deplin, ca urmare a dezvoltării economice, a creşterii nivelului de viaţă, a extinderii salarizării, a creşterii valorii bunurilor, a amplificării şi diversificării riscurilor.

Asigurările s-au dezvoltat atât cantitativ, prin creşterea numărului societăţilor de asigurare şi volumului activităţii lor, cât şi structural, prin diversificarea şi modificarea ponderii diferitelor forme de asigurare. Au apărut noi forme de asigurare cu dezvoltare rapidă, ca de exemplu, asigurarea autovehiculelor, născută în perioada primului război mondial, dar care deţine, în prezent, unul dintre primele locuri ca pondere în ansamblul activităţii de asigurare pe plan mondial.