Politici și tratamente contabile privind imobilizările corporale

1.1 Definiţii si clasificări:

1.1.1 Definiţii:

Imobilizările corporale, denumite şi active fixe tangibile reprezintă bunuri materiale ce au o formă concretă, tangibilă şi au o folosinţă îndelungată în cadrul activităţii desfăşurate de întreprindere.

Imobilizările corporale se inpart în Terenuri şi Mijloace Fixe, care la rândul lor se împart în Construcţii; Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii ; Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), prin standardul IAS 16 “Imobilizări corporale” definesc imobilizările corporale ca fiind “acele active care:

(a) sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

(b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Acest standard are ca principal obiectiv descrierea tratamantului contabil al imobilizărilor corporale, privind indentificarea momentului recunoaşterii activelor, a valorii lor contabile si a amortizării aferente. Conform IAS 16 imobilizările corporale sunt recunoscute ca active, daca satisfac concomitent atat definiţia, cât şi criteriile de recunoaştere ale activelor, aşa cum apar ele in “Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare”.

Aria de aplicabilitate a acestui standard are în vedere contabilitatea imobilizărilor corporale, fiind limitată însa de prevederile sau abordările contabile diferite existente într-un alt standard.

În cadrul operaţiunilor contabile din Romania aplicarea standardului IAS 16 nu este interzisă, însa este restricţionată din punct de vedere fiscal, deoarece în domeniul fiscal sunt recunoscute doar reglementările româneşti. În România se aplica Reglemetările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 1752/2005,cu modificările şi adăugirile ulterioare.

Conform O.M.F.P. 1752/2005 “Imobilizările corporale reprezină active care:

a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.”

Imobilizările corporale mai sunt cunoscute şi sub denumirea de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea propie standardelor internaţionale, aceea de imobilizări corporale.

1.1.2 Clasificări:

In conformitate cu prevederile din România, imobilizările corporale se clasifica in:

1. Terenuri şi amenajări de terenuri

1.1.Terenuri

1.2. Amenajări de terenuri

2. Construcţii

3. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii

3.1. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru

3.2. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

3.3. Mijloace de transport

3.4. Animale şi plantaţii

4. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale

Activele clasificate la punctele 2, 3 si 4 intră în categoria mijloacelor fixe. Conform prevederilor fiscale din România mijlocul fix este reprezentat de orice imobilizare corporală care:

- este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative;

- are o perioadă de viaţă mai mare de un an;

- are o valoare mai mare decat limita stabilită prin Hotărâre de Guvern (1800lei).

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot, sau set.

In categoria imobilizărilor corporale o abordare diferita o au terenurile a căror contabilitate se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. In cadrul contabilitaţii analitice, ţinută în întreprinderile din România, terenurile pot fi evidenţiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.