Rețeaua Băncilor Străine în România

INTRODUCERE

În anii recenţi, integrarea economică globală a fost accelerată pe o multitudine de fronturi, viteza fiind caracteristică acestor timpuri. Fluxurile financiare internaţionale au cunoscut o amplă expansiune atât în interiorul economiilor fiecărei ţări, cât şi la nivel global, integrând în această mişcare continente şi regiuni aflate la mare depărtare. Dacă liberalizarea comerţului începută cu mult timp în urmă continuă şi astăzi, în sfera finanţelor modificările au fost atât de mari, practic nemaîntâlnite în istoria sistemelor financiare. Acest lucru impune ca globalizarea financiară să fie însoţită de o contiună şi rapidă creştere sau dezvoltare a schimbului mondial de bunuri şi servicii, însă fluxul modificărilor comerciale a fost însoţit de un flux al capitalurilor.

În ultimele decenii, dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente financiare derivate a oferit jucătorilor din piaţă atât o posibilitate de asigurare împotriva riscului, dar şi un mijloc de speculaţie. Această ofertă şi-a creat cererea prin apariţia pe piaţă a unor instituţii financiare de tipul fondurilor de investiţii şi a fondurilor de pensii private, deţinătoare ale unor resurse ce trebuie plasate în investiţii mai rentabile şi mai sigure.

Dezvoltarea instituţională a fondurilor de investiţii şi pensii a fost acompaniată de formarea trusturilor financiare globale, rezultate în urma unor fuziuni dintre bănci comerciale, bănci de investiţii şi societăţi de asigurări, lucru care a permis participarea la creşterea capitalului actorilor financiari globali, prin achiziţia titlurilor de participaţie de către marile fonduri.

Prăbuşirea comunismului a creat o atracţie pentru noile pieţe în formare, emerging markets, cu oportunităţi de investiţii mari, ceea ce a atras capitalul financiar privat în finanţarea accelerată a unor dezechilibre externe ale ţărilor în curs de dezvoltare.

Economia mondială polarizează astăzi economiile ţărilor dezvoltate şi economiile ţărilor în curs de dezvoltare şi subdezvoltate. Modelul este asemănător relaţiei „centru-periferie”, în care se interpun intermediarii, respectiv ţările în curs de dezvoltare, sau „middle-place”, în care motorul de dezvoltare organizează relaţii şi parteneriate între membrii sistemului, dispunând de un complex de mijloace şi resurse de intervenţie.

Lumea modernă se confruntă cu un puternic fenomen al dezeconomisirii. Explozia informaţională, succesele explorării spaţiului cosmic, dezvoltarea geneticii şi a medicinei, desfiinţarea sistemului monetar internaţional, crizele petroliere, înfiinţarea unor noi uniuni economico-monetare, dezvoltarea tehnologiilor IT sunt tot atâţia factori care au impus accentuarea consumului în ultimii 50 de ani. S-a impus conceptul economiei de consum în paralel cu dezvoltarea conceptului economiei ofertei în USA şi apoi în ţările Europei.

Înclinaţia spre consum în ţările dezvoltate a condus fenomenul dezeconomisirii şi a orientat băncile transnaţionale în atragerea unor surse financiare din ţări mai puţin dezvoltate şi orientarea acestora în credite pentru consum la nivelul ţărilor bogate. Acest lucru a determinat creşterea producţiei şi a economiei acestor ţări, dar şi la dispariţia unor posibilităţi de finanţare pentru cele mai sărace. Se remarcă faptul că plasamentele au fost profitabile, o parte din venituri sub forma dobânzilor s-au reintegrat în fluxurile financiare ale ţărilor de provenienţă, iar în funcţie de oportunităţile interne au îmbrăcat şi forma investiţiilor, dar într-un ritm inferior economiilor dezvoltate. Fenomenul dezeconomisirii s-a manifestat pregnant şi în ţările supuse tranziţiei la sistemul economiei de piaţă.

Internaţionalizarea afacerilor, ca formă specifică a economiei globale, iar în cadrul acesteia a intermedierii bancare, angajează resurse financiare, umane şi materiale importante, băncile efectuând afaceri pe pieţele externe doar în cazul estimării unor profituri suficiente pentru acoperirea riscurilor asumate. În condiţiile internaţionalizării afacerilor şi creditelor bancare, băncile privite din perspectiva afacerii sunt supuse riscului internaţional, iar atunci când acestea sunt implicate în procese de achiziţii şi fuziuni cu alte entităţi, riscurile financiare au o tendinţă de agregare, mai ales în prima etapă a proceselor.

Evoluţia viitoare a activităţilor bancare va determina afirmarea puternică a băncilor pe pieţele internaţionale, transformarea produselor şi serviciilor bancare, reconstrucţia organizatorică a băncilor în sensul afirmării ca generatoare şi purtătoare ale noilor forme de monedă şi instrumente monetare, banca menţinându-şi natura activităţilor, însă modificându-şi modilităţile de realizare a acestora.

Expansiunea băncilor pe pieţele financiare prin transformarea şi integrarea acestora, internaţionalizarea activităţilor bancare, pătrunderea băncilor în domenii de activitate nonbancară prin integrarea în holdinguri şi conglomerate financiar-bancare, promovarea armonizării reglementative internaţionale, diversificarea riscurilor, interconectarea şi propagarea acestora, extinderea produselor, serviciilor şi instrumentelor bancare de substituţie, susţinere şi acoperire, accentuarea şi accelerarea proceselor de concentrare, descentralizare şi concentrare a activităţilor bancare constituie fenomenele diverse care vor caracteriza perspectivele activităţilor bancare.

Ultimele au indus activităţii bancare un proces de transformare, adaptare la noile condiţii ale dinamicii economice, la crearea cărora activitatea bancară a contribuit semnificativ. Susţinută de o tehnologie revoluţionară în operaţionalizarea activităţilor şi în diseminarea informaţiilor, activitatea bancară şi-a transformat însă conţinutul, obiectul de activitate, moneda, având aproape complet esenţă şi caracteristici bancare, forma bancară de manifestare a monedei modificându-i conţinutul şi afectându-i esenţa.

Diversificarea transformărilor înregistrate de sistemul bancar poate fi abordată din trei perspective interdependente:

• perspectiva compoziţională, urmărind expansiunea activităţilor bancare pe pieţele financiare, multiplicarea instrumentelor, produselor, tehnicilor;

• perspectiva spaţială, referitoare la internaţionalizarea şi interconectarea activităţilor bancare, reconfigurarea organizaţională a acestora;

• perspectiva temporală, abordând viitorul activităţii bancare, influenţat de noile tehnologii de operare şi transmitere a informaţiilor.

Lucrarea „Reţeaua băncilor străine în România” este structurată în 2 capitole, „Băncile transnaţionale şi rolul acestora în cadrul sistemului financiar-monetar internaţional” şi „Evoluţia reţelei băncilor străine în România şi operaţiunile derulate de acestea”.

Primul capitol cuprinde 4 subcapitole şi reprezintă o introducere în istoria evoluţiei băncilor, prezentată pe etapele ei succesive, vizând amploarea luată prin expansiunea bancară, formele acesteia şi consecinţele asupra economiilor. Internaţionalizarea bancară şi globalizarea bancară sunt tratate prin atingerea trăsăturilor specifice ale acestora, parcursul băncilor în evoluţia lor.

Al doilea capitol debutează cu o prezentare generală a evoluţiilor structurale în sectorul bancar şi continuă cu evoluţiile structurale la nivelul bilanţului agregat al instituţiilor de credit, respectiv dinamica activelor bancare şi evoluţia surselor de finanţare proprii, atrase şi împrumutate. În subcapitolul „Adecvarea capitalului”, structurat în două părţi, am prezentat tendinţa indicatorilor de solvabilitate, măsurile luate în legătură cu prudenţa bancară. În subcapitolul „Creditele şi riscul de credit” am subliniat evoluţia creditului neguvernamental, cauzele care au generat această evoluţie, ce derivă din cererea şi oferta de credite. Ultimul subcapitol al lucrării, „Riscul de lichiditate”, încheie cu poziţia de lichiditate a instituţiilor de credit, impactul asupra creşterii viitoare a creditului şi potenţialul efect negativ asupra riscului de credit.

CAPITOLUL 1

BĂNCILE TRANSNAŢIONALE ŞI ROLUL ACESTORA ÎN CADRUL SISTEMULUI FINANCIAR-MONETAR INTERNAŢIONAL

1.1. EXPANSIUNEA BANCARĂ

Înţelegerea expansiunii bancare nu se poate realiza în afara operaţiunilor şi pieţelor financiare. Trecerea prin viaţa financiară a activităţii de specialitate bancară devine indispensabilă, domeniul financiar fiind cheia de boltă a unei înţelegeri multidimensionale a ceea ce se întâmplă astăzi şi se va întâmpla în viitor. În acest sens, expansiunea bancară poate fi abordată într-o perspectivă dublă: pătrunderea băncilor pe pieţele financiare şi pătrunderea instituţiilor nonbancare în activitatea bancară.