Strategii Moderne de Marketing Bancar

Cap. I Aspecte conceptuale privind marketingul bancar

1.1 Particularităţi ale marketingului bancar

Introducerea marketingului în sectorul bancar a fost lentă şi sinonimă până în anii ’70 cu publicitatea şi relaţiile publice. Chiar şi după această dată, rolul marketingului era privit mai mult tactic decât strategic, iar activitatea de marketing, ca ocupând un loc secundar în ansamblul activităţilor organizaţiei. Cu toate acestea şi în pofida recesiunii economice, în ultimii ani, companiile din sectorul financiar-bancar se numără printre cei mai mari utilizatori de marketing direct şi au apariţii tot mai numeroase în mass-media. De asemenea, sponsorizările şi participările la diferite competiţii, ca forme de promovare, sunt din ce în ce mai utilizate de companiile din acest sector de activitate.

Marketingul este acea funcţie a organizaţiei care identifică nevoile şi dorinţele clinţilor, determină pieţele care pot fi abordate cel mai bine şi concepe produse, servicii şi programe adecvate servirii acestor pieţe sau într-o abordare mai succintă, scopul activităţii de marketing este de a-i satisface pe clienţi într-un mod profitabil, prin realizarea unor legături avantajoase cu aceştia

Marketingul bancar reprezintă, în primul rând, o filosofie a managementului care dirijează comportamentul întreprinderilor financiare. Acestea sunt celule economice vii şi ca atare dinamice, urmărind o mai bună satisfacere a cerinţelor băneşti şi financiare ale segmentelor pieţei pe care le studiază permanent pentru a le cunoaşte transformările şi tendinţele

Marketingul bancar are trăsăturile sale specifice care îl deosebesc de marketingul bunurilor de larg consum şi de celelalte categorii de aplicaţii ale marketingului prin faptul că furnizorul de materie primă (bani) al firmei bancare este în acelaşi timp şi client al băncii, atât ca persoană individualizată, cât şi ca firmă, instituţie sau un ansamblu colectiv de persoane fizice sau juridice.

Necesitatea marketingului în sectorul financiar-bancar

Marketingul este considerat astăzi factorul esenţial al succesului unei organizaţii, indispensabil în dezvoltarea sa economico-socială, soluţie extraordinară ce rezolvă problemele acesteia, instrument de bază în atingerea marilor performanţe, dar şi în evitarea riscului.

În acelaşi timp, în industria bancară au loc schimbări majore, datorate apariţiei economiei de piaţă, a noilor reglementări legislative asociate acesteia, proceselor şi procedurilor de lucru aplicate în sistemul bancar, tehnologiei îmbunătăţite şi unei game mai largi de produse şi servicii oferite clinţilor, persoane fizice sau juridice.

Un aspect fundamental al oricărei economii de piaţă este faptul că firmele operează şi concurează pe aceeaşi piaţă, pentru aceeaşi consumatori. În cazul băncilor acest lucru asigură consumatorilor posibilitatea alegerii băncii cu care efectuează operaţiuni. În final, supravieţuiesc băncile care servesc cel mai bine necesităţile pieţei şi ale clienţilor. Din alt punct de vedere, consumatorii doresc o calitate cât mai bună a serviciilor şi o gamă diversificată a produselor, şi prin urmare competiţia se intensifică o data cu dezvoltarea continuă a economiei. Pentru orice bancă este important ca produsele şi serviciile pe care le oferă să fie prezentate pe piaţă cu succes, pentru obţinerea creşterii, dezvoltării şi puterii în sectorul finaciar-bancar.

Definiţiile date marketingului pot fi grupate în trei categorii :

-ansamblul acţiunilor şi mijloacelor de vânzare (publicitate, promovare şi vânzare) utilizate pentru a câştiga pieţele. Condorm acestei accepţiuni, s-ar părea că marketingul ar putea fi utilizat mai ales în cazul bunurilor de larg consum, neglijându-se procesele industriale, serviciile sociale şi culturale;

-ansamblul instrumentelor de analiză, metodelor de previziune şi de cercetare a pieţei utilizate în vederea cunoaşterii cadrului dinamic al cererii şi nevoilor consumatorilor. În acest caz s-ar putea concluziona că marketingul este accesibil doar marilor întreprinderi, care îşi pot permite elaborarea unor studii ample şi costisitoare;

-ansamblul instrumentelor de persuasiune care creează un sistem în care individul apare ca obiect al unei exploatări pur comerciale din partea vânzătorului.

Analiza elementului central al definiţiilor incluse în fiecare grupă permite identificarea celor trei dimensiuni ale marketingului:

- dimensiunea operaţională, realizarea activităţilor care permit pătrunderea, menţinerea şi extinderea pe piaţă;

- dimensiunea strategică, metodele şi tehnicile de analiză a mediului şi de fundamentare a strategiei;

- dimensiunea culturală, concepţia, starea de spirit care orientează întregul demers al întreprinderii.

Conceptul de marketing, ca mod de gândire, este o filosofie a organizaţiei, o atitudine economică orientată spre client, conform căreia aceasta îşi va realiza obiectivul esenţial, obţinerea de beneficii, numai prin satisfacerea cerinţelor consumatorului.