Cuprins
- CUPRINS
- INTRODUCERE
- 1. IMPORTANŢA CULTIVĂRII PLANTELOR MEDICINALE
- 1.1 Menta- istoric, răspândire, taxonomie, descriere, compoziție chimică și importanța
- 2. SPECIILE MICROBIENE LUATE ÎN STUDIU
- 2.1 Staphylococcus aureus
- 2.2 Escherichia coli
- 2.3 Salmonella
- 2.4 Klebsiella pneumoniae 12
- 2.5 Enterococcus faecalis
- 2.5 Candida albicans 21
- 3. STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII ÎN DOMENIU
- MATERIAL ȘI METODE
- REZULTATE ȘI DISCUȚII
- CONCLUZII
- ANEXE
- BIBLIOGRAFIE
Extras din licență
INTRODUCERE
Plantele medicinale sunt specii vegetale care acumulează în unele părţi ale plantei diverse principii active utile în tratarea diferitelor afecţiuni ale corpului uman sau animal.
Omul a folosit resursele naturale de la începutul existenţei sale. El a găsit în lumea vegetală şi animală mijloace de existenţă, hrană, îmbrăcăminte, iar pentru remedierea suferinţelor şi-a sporit mereu tezaurul de plante tămăduitoare –“de leac’’(3).
Până în urmă cu câtva timp, aproape toate “leacurile” folosite de om erau de origine vegetală (5). Odată cu dezvoltarea chimiei au apărut și cele de sinteză. De cele mai multe ori efectul folosirii plantelor medicinale este mai lent, necesită un tratament de lungă durată, dar este mai puţin “riscant” şi mai ieftin.
Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat că medicamentele “de sinteză”, cu structuri necunoscute organismului uman, pot declanşa reacţii de respingere, cu toxicitate şi uneori, urmări destul de întârziate. Agresiunea produselor de sinteză asupra organismului uman, precum şi reacţiile de respingere a organismului, determină în primul rând reacţii de tip alergic, da şi multe alte efecte (5).
Tot mai mulți sunt cei care cunosc efectele dezastruase ale medicamentelor de sinteză asupra sănătății și renunță la tratamentele aleopate și la medicina convențională, apelând la tratamente naturiste și plante medicinale, regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a organismului de substanțe chimice.
Ovidiu Bojor susține că cel puțin 50% din medicamente pot fi înlocuite cu produse din plante (6).
Plantele medicinale şi aromatice reprezintă surse inepuizabile de materii prime pentru industria alimentară și industria farmaceutică.
Flora spontană nu poate asigura necesarul de materie primă vegetală în continuă creştere şi de aceea s-a trecut treptat la cultivarea unui număr însemnat de specii de plante (3).
Prin cultura plantelor medicinale se pot valorifica unele terenuri mai puțin productive, asigură cultivatorilor însemnate venituri, pot fi valoroase plante ornamentale sau melifere, iar recolta de plante medicinale constituie un important material de export.
Cultura plantelor medicinale este importantă și prin faptul că acestea sunt, de regulă, culturi ecologice sau chiar biologice. Nu le este permisă aplicarea la aceste culturi de pesticide care să polueze produsul finit care servește la vindecarea oamenilor. În ultimul timp, în industria farmaceutică și cosmetică, se utilizează tot mai mult materie primă vegetală provenită din zone rustice, nepoluate, cum sunt numeroase în țara noastră. Se ştie că marile companii farmaceutice sau cosmetice occidentale cumpără diverse produse vegetale, mai ales plante medicinale recoltate din flora spontană, din țările în care încă nu s-a aplicat o chimizare intensă a agriculturii. (6)
În scopul stabilirii efectelor antimicrobiene a extractelor din cele doua specii de mentă au fost preparate 5 extracte din diferite organe vegetale, în cadrul Laboratorului de Chimie anorganică din cadrul USAMVB Timișoara. Aceste extracte au fost testate microbiologic, utilizand 6 culturi microbiene: Staphylococcus aureus , Escherichia coli, Salmonella, Klebsiella pneumoniae , Enterococcus faecalis , Candida albicans. Activitatea antimicrobiană a fost stabilită în cadrul laboratorului de Microbiologie, Facultatea de Horticultură și Silvicultură.
1. IMPORTANŢA CULTIVĂRII PLANTELOR MEDICINALE
Plantele medicinale sub diferite forme slujesc sanatatea încă de la începuturile lumii. Pe măsură ce industria chimică se dezvoltă, o parte din remediile populare au primit o altă formă, au fost modernizate. De cele mai multe ori efectul folosirii plantelor medicinale este mai lent, necesitând un tratament mai îndelungat, dar este mai putin „riscant” și mai ieftin.
În trecut preparatele farmautice se numeau droguri ( Drug =doctorie, medicament). În zilele noastre acest termen se folosește mai mult pentru stupefiante. Plantele medicinale se pot folosi ca atare, cu ușoare preparări, sau pot constitui materie primă în industria farmaceutică sau alimentară. Sub formă de preparate simple își poate face efectul în câteva zile și nu mai necesită medicație în paralel pentru afecțiuni ușoare, însă, trebuie știut, că în cazul unor afecțiuni severe, plantele medicinale nu trebuie să suprime total medicamentele, ci să le completeze în ameliorarea simptomelor bolii.
Îndelungata folosire a plantelor medicinale în medicină este un indiciu sigur al valorii și utilității acestora și în viitor. Se apreciză că pe plan mondial se folosec în prezent în fitoterapie aprox. 20.000 de specii de plante aromatice și medicinale, dintre care mai utilizate sunt aprox. 300 de specii.
Efectul plantelor medicinale este mai complex, acționând asupra mai multor organe sau sisteme concomitent.Plantele medicinale produc mai puține și mult mai reduse efecte secundare (13).
Plantele din punct de vedere biochimic fiind organisme vii, conțin substanțe analoage sau compatibile ale corpului uman sau animal. În contrast, cele mai multe dintre medicamentele de sinteză actuale sunt substanțe inexistente în natură, cu efecte imprevizibile în organismele vii.
Orientările actuale în medicină sunt tot mai mult îndreptate spre utilizarea fitoterapiei, care reprezintă o posibilitate în terapeutica modernă, ca alternativă la chimioterapie sau alături de fizioterapie, electroterapie, igiena alimentației etc.
Medicina naturală se bazează în primul rând pe Fitoterapie și colaborează cu alte specialități medicale înrudite cum ar fi: Homeopatia, Dietoterapia, Aromaterapia.
Plantele medicinale și preparatele făcute din acestea ocupă un loc important în viața sănătoasă a omului și animalelor. Un mare număr de preparate provin din plante. 77% din preparatele pentru boli cardiovasculare și 74% din preparatele pentru boli digestive sunt obținute din plante. Există peste 1700 de specii de plante medicinale din care mai mult de 50 sunt cultivate.
Bibliografie
Ali M. A., M. Saleem, W. Ahmad, M. Parvez and R. Yamdagni (2002). “A Chlorinated Monoterpene Ketone, Acy-lated-Sitosterol Glycosides and a Flavanone Glycoside from Mentha longifolia (Lamiaceae),” Phytochemistry, Vol. 59, No. 8, pp. 889-895.
Anghelescu Eufimia și colab. (1996). Bacteriologie medicală, Editura Mirton Timișoara
Bășa Adrian Gheorghe, (2001). Cercetări privind producerea și valorificarea plantelor medicinale și aromatice în sistemul agriculturii ecologice pentru zona de sud a României, București (Rezumatul tezei de doctorat).
Borozan Aurica Breica, (2006). Microbiologie (indrumator de lucrari practice), Editura Mirton Timisoara, p.62-70.
Burt S.A., Reinders, R.D. (2003). Antibacterial activity of selected plant essential oils against Escherichia coli O157:H7, Letters in Applied Microbiology, pp,36, 162-167.
Cătălina Tudora, (2011). Tehnologii de cultivare a plantelor medicinale și aromatice în zona Călărași-Silistra, București.
Delamare APL, Moschen-Pistorelo IV, Artico L, Atti-Serafini L, Echeverrigary S (2007). Antibacterial activity of the essential oils of Salvia officinalis L. And Salvia triloba L. cultivated in South Brazil. Food Chem.,100:603-608.
Giurgiu Eugen, Octavian Claudiu Giurgiu (2012). Plante medicinale importante în tratamentele naturiste, Ediția ilustratã.
Imbrea Florin, (2006). Plante medicinale și aromatice,Editura Eurobit, Timișoara.
Jansenn MA. ET AL. (1987). Antimicrobial ativities of essential oils. Pharmaceutische Week blad ( Scientific Edition).
Juarez Castillo, Gonzalez V, Jaime-Aguilar H, Martinez G, Linares E, Bye R, Romero I. (2009). Anti-Helicobacter pylori activity of plants used in Mexican traditional medicine for gastrointestinal disorders. J Ethnopharmacol.
Kazemi M., Rostami H. and Shafiei S. (2012). Antibacterial and Antifungal Activity of some Medicinal Plants from Iran. Journal of Plant Sciences,pp 7: 55-66.
Lăzureanu Aurel, Agrotehincă, (1994). Editura Helicon, Timișoara.
Moldovan Roxana și colab., (2008). Curs de Microbiologie Medicală, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara.
Muntean Leon S., Tămaș Mircea, . Duda Marcel M., Vârban Dan I., Florian Simion (2007). Tratat de plante medicinale cultivate și spontane, Ed. Risoprint Cluj-Napoca.
Murray, BE. (1990). "The life and times of the Enterococcus.". Clin Microbiol Rev 3 (1): 46–65. PMID 2404568.
Nascimento G.G.F., Juliana, Locatelli, Freitas, P.C., Giuliana, L.Silva (2000). Antibacterial activity of plant extracts and phytochemicals on antibiotic-resistant bacteria, Brazilian Journal of Microbiology, 31:247-256.
18a. Niculae Mihaela , Spînu Maria, Carmen Dana Şandru, F. Brudaşcă, P. Bolfă (2008). Studii preliminare asupra potențialului antimicrobian al unor extracte vegetale. Analele SNBC Vol. XIII.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Actiunea a Doua Tipuri de Menta Asupra Unor Grupe de Microorganisme.doc