Cercetări Comparative Privind Acțiunea Toxică a Erbicidului SDMA Asupra unor Specii de Organisme Poikiloterme

Problemele ridicate de protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător, constituie la scară planetară una dintre cele mai acute şi complexe probleme ale contemporaneităţii. Dezvoltarea impetuoasă , economică şi socială a comunităţilor umane au indus modificarea accelerată a mediului ambiant, perturbând profund echilibrul natural compensator al proceselor din biosferă. Dintre diferitele tipuri de poluare, cea chimică este mai periculoasă, mai evidentă şi afectează toate componentele biosferei. Pătrunderea compuşilor chimici în organism poate avea consecinţe biologice acute sau cronice ce depind de mulţi factori (concentraţia, calea de pătrundere, starea de sănătate, factorii genetici).Gradul de periculozitate al compuşilor chimici pentru mediul ambiant este reprezentat de toxicitatea acestora, capacitatea sursei de poluare, posibilitatea de contaminare şi răspândire a noxelor.

Poluarea intensă a mediului se răsfrânge şi asupra activităţii ecosistemelor acvatice. Impurităţile radio active , chimice sau biologice pun în pericol echilibrul acestora. Prezenţa poluanţilor chimici în apă poate duce la consecinţe ecologice deosebit de grave prin restructurări ale biocenozelor, alterând integritatea lor şi implicit a ecosistemelor acvatice.

Acţiunea nocivă a substanţelor chimice poluante se poate manifesta indirect, prin diminuarea oxigenării, modificarea ph-ului şi a celorlalte proprietăţi fizice şi chimice dar şi direct, asupra organismelor ce populează bazinul acvatic respectiv. Unele substanţe ajunse in mediul acvatic pot induce mutaţii de obicei dăunătoare , cu consecinţe grave pentru generaţiile viitoare, cu implicaţii profunde in stabilitatea ecosistemului.

In interrelaţia organism-noxă , efectele toxice apar după depăşirea unui prag de tolerantă biologică, naturală sau dobândită. Orice substanţă chimică poate fi toxică pentru organism după depăşirea acestui prag. Limita de toleranţă este foarte ridicată pentru substanţe chimice ce se pot întâlni în mod natural în circuitele metabolice ale organismului (glucozo, uree). Acţiunea factorilor de mediu asupra efectelor toxice ale unor substanţe se poate manifesta în două moduri: prin acţiunea directă a acestor factori asupra metabolismului organismului afectat sau prin produşii toxici ai unor substanţe, apăruţi ca urmare a acţiunii factorilor de mediu.

Numeroase cercetări au demonstrat că efectul toxic (calitativ şi cantitativ) variază mult de la o specie la alta şi chiar de la o varietate la alta. În general, speciile cu o intensitate metabolică intensă sunt mai sensibile decât cele cu metabolism mai lent. Peştii din zonele montane care trăiesc în râuri cu apa mai bogată ,sunt mai sensibili decât cei ce trăiesc in apele de şes.

Factorii genetici îşi pun frecvent amprente asupra efectului unui toxic ce vine in contact cu organismul. In urma experimentelor efectuate s-au observat diferenţe apreciabile în metabolizarea unor substanţe exogene la diferite rase de animale de aceeaşi vârstă, greutate.

Scopul acestei lucrari este realizarea unui studiu privind acţiunea toxică a unui erbicid (SDMA) asupra unor organisme poikiloterme.