Impactul șantierului naval Aker Tulcea asupra mediului înconjurător

Introducere

Sistemul economiei de piață și stilul de viață tind să ceeze un mediu omogen, tradițiile culturale strict legate de resursele locale și de nevoile reale impuse de factorii naturali au un rol determinant în păstrarea mediului și a diversității parametrilor ecologiei locale.

Iată de ce, în contextul unei expansiuni economice continue, în detrimentul rezervațiilor naturale este necesară o dezvoltare durabilă precum și o protejare și conservare corespunzătoare a mediului căruia îi aparținem în totalitate.

Studiul ecologic efectuat în prezenta lucrare s-a intocmit pentru a cunoaște mai concret situația și pentru soluționarea problemelor existente elaborând strategii adecvate în ceea ce privește reconstrucția ecologică.

Orașul Tulcea a fost leagănul copilăriei mele și rampa de lansare spre viziunile din domeniul ecologiei. Totodată, fiind martor la evoluția și dezvoltarea orașului de care sunt profund atașat, am fost motivat în a-mi aduce contribuția la cunoașterea ecosistemului de la “Porțile Deltei Dunării”.

În lucrarea de față încerc să schimb oarecum viziunea despre dezvoltarea economică și aportul de investiții străine pe care unii îl pot considera nociv pentru mediu. Retehnologizările, schimbările moderne ale capitalului fix, cu un nivel scăzut de poluare, și politica firmei de dezvoltare durabilă constitue un avantaj pentru creșterea calității mediului. Chiar dacă investițiile se amortizează intr-un timp mai îndelungat, în toată această perioadă de timp beneficiem de un mediu mai curat și mai sănătos.

Există prin dicționare, cu siguranță ceva mult mai adecvat decât acel sec “mulțumesc”, care nu exprimă nici pe departe recunoștința mea pentru corpul profesoral al Facultății de „Construcții”, îndeosebi pentru doamna Confențiar Ichinur OMER.

Deasemenea prezint gratitudinea mea față de instituțiile care mi-au furnizat informațiile necesare pentru realizarea acestei lucrări: Serviciul de Protecția Mediului al

S.C. Aker Tulcea S.A., Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare a Deltei Dunării, Autoritatea Teritorială de Protecție a Mediului, Administrația Apelor Menajere.

CAPITOLUL I

I. Prezentarea Șantierului Naval Aker, Tulcea

I. 1. A. Date generale privind caracteristicile zonei și localizarea Șantierului Naval Aker în orașul Tulcea;

1.1. Date generale privind orașul Tulcea

Tulcea este un oraș port cu o indepărtată istorie, construit pe ruinele vechii cetați romane Aegysus. Marginile orașului de pe malul drept al Dunării sunt ca un amfiteatru. Numele de Tulcea este folosit din secolul al XVII-lea. Orașul este un centru industrial dezvoltat, dar rolul principal îl deține Delta Dunării. Rutele turistice merg spre Macin, Garvăn și Isaccea, regiunea fiind cunoscută pentru peisajele pitoresti. Cele mai importante rute sunt cele din deltă, regat al apelor și al insulelor plutitoare, un adevărat paradis al pescarilor și vânătorilor, paradisul păsărilor și al florei formând un peisaj unic. Sub motto-ul "Delta Dunării pentru noi si pentru posteritate" funcționeaza Rezervația Biosferei Delta Dunării. În lume sunt peste 300 de rezervații tip biosferă, iar aceasta nu este una dintre cele mai vechi și nu este cea mai mare din lume, deși suprafața sa este de 5.800 kmp, reprezentând 2,5 % din suprafața totală a României și ocupa locul al 5-lea ca teren in formare din lume și al doilea din Europa. (www.deltadunarii.ro).

Cea mai veche hartă unde apare Dacia (Tabula Peutingeriana, sec. II-II) plasează Tulcea între Noviodunum (Isaccea) și Histria numind orașul Aegysus, cam pe locul fortificației amintite; alte mărturii nemaifiind, luăm de bună metafora poetului, in general bine informat, adaugând ca la "porțile Deltei" romanii aveau instalată o baza a flotei Dunării de Jos.

Că rădacinile viețuirii, la Tulcea, sunt mai adânci, o dovedește urma așezării hallstattiene (sec. XI-VII î.H.) de pe Dealul Taberei; "coborâta" după obiceiul roman mai în apropierea căilor de acces, fortificația a fost consolidată in sec. II-III, stapânita de

bizantini (sec. VIII-IX), folosită de genovezi (sec. X-XIII), intrată in componența formațiunii politice autohtone prefeudale condusă de Balica, de Dobrotici (de unde, probabil, Dobrogea) și, incepând cu 1390, de Mircea cel Batrân "... cu darul lui Dumnezeu stapânind și domnind... și de amândouă parțile de peste toată Dunărea până la mare și cetații Dârstorului stăpânitor.” (www.cjtulcea.ro).