Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii

Licență
8/10 (1 vot)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 19 în total
Cuvinte : 4360
Mărime: 1.54MB (arhivat)
Cost: 4 puncte

Extras din document

1.) Stabilirea materiilor prime și produsului finit

Penicilina G (benzilpenicilina) face parte din clasa antibioticelor, acestea fiind substanțe chimice organice produse de microorganisme care în cantități foarte mici inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene.

Când a descoperit Fleming penicilina, acesta a observat inhibarea creșterii bacteriilor în jurul unei culturi de mucegai, concluzionând că mucegaiul emană o substanță care omoară bacterii și le inhibă creșterea în zonă. A crescut o cultură pură și a descoperit că era mucegaiul Penicillium, fiind cunoscut astăzi ca Penicillium Notatum. Însă chiar de la începutul cercetărilor penicilina era cel mai eficient medicament împotriva bacteriilor gram-pozitive.

Dezvoltarea mucegaiului se realizează pe un mediu de cultură cât mai pur posibil ce are în compoziția sa următorii constituienți:

- extract de porumb, lactoză, glucoză, făină de soia, fenilacetamină, tiosulfat de sodiu, apă, , , .

Caracteristicile Penicilinei G (benzilpenicilinei)

Penicilina este un antibiotic derivat din fungii Penicillium. Penicilinele sunt antibiotice naturale sau semisintetice având la bază un nucleu comun, acidul-6-aminopenicilanic. Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic şi un inel beta-lactamic, de aici provenind şi denumirea de antibiotic β-lactamic.

Este un antibiotic obținut pe cale de extracție (naturală) sau de semisinteză şi acționează în faza de multiplicare activă a germenilor. Sunt non-toxice, bine tolerate, se absorb la nivelul tubului digestiv. Toate au o acțiune bacteriostatică şi bactericidă şi sunt active asupra germenilor gram-pozitivi și asupra cocilor gram-negativi dar sunt mai puțin active asupra germenilor gram-negativi.

Penicilinele sunt indicate în tratamentul infecțiilor cu germeni sensibili ca: faringita, bronșita, pneumonia, amigdalita, endocardita bacteriană, sifilisul, blenoragia şi angina lui Vincent, şi în prevenirea crizelor de reumatism articular acut. Spectrul penicilinelor este, în general, îngust.

Bacteriile sensibile la aceste medicamente sunt puţin numeroase: bacilul difteriei, gonococul, listeria, meningococul, pneumococul, stafilococul, streptococul etc. De altfel, bacteriile devin din ce în ce mai rezistente la peniciline; unele secretă o enzimă, penicilinaza, capabilă să distrugă mai multe varietăți de penicilină.

Penicilina este o substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale şi vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase.

Figură 1.2.a) Structura chimică generală a penicilinei

Penicilina G face parte din clasa antibioticelor β-lactamice cu acțiune antiinfecțioasă și antifungică.

Penicilina G de biosinteză este o substanță chimică produsă cu ajutorul unor specii de microorganisme din clasa Penicillium și Aspergillius. Benzilpenicilina are în structura sa un sistem biciclic tiazolidin- β-lactamic și o grupare benzil având următoarea structură chimică:

Figură 1.2. b) Structura chimică a Penicilinei G

Este o substanță cristalină, cu punct de topire 80ºC, solubilă în apă și solventi organici, având trei atomi de carbon asimetrici (C3, C5, C7). Produsul este utilizat sub forma de săruri de sodium (Na) sau potasiu (K), fiind active bacteriostatic și bactericid față de bacilli și coci gram-pozitivi.

Desi este primul antibiotic introdus în terapeutică, păstrează și astăzi, cu toate progresele antibioterapiei, o importanță deosebită. Caracteristicile care conferă Penicilinei G un loc aparte între antibiotice sunt următoarele: acțiune bactericidă, spectru îngust, cuprinzând germenii întâlniți în infecțiile curente, toxicitate redusă, permițând administrarea unor doze foarte mari.

Rezistența la penicilină se produce prin selecționarea unor mutanți care inactivează antibioticul secretând o enzimă - penicilinază - care desface inelul responsabil de activitatea antimicrobiană. Rezistența la penicilină se instalează lent, este foarte frecventă pentru stafilococ și foarte rară -practic absentă - în cazul streptococului și al treponemei. Apariția rezistenței este favorizată de dozele scăzute de antibiotic și este de obicei încrucișată între diferite peniciline.

Bibliografie

Tehnici de separare și concetrare în biotehnologii-Cursuri, autor: Gavrilă Lucian.

Biotehnologii industriale- Note de curs, autor: Nistor Ileana Denisa, editura Alma Mater Bacău, 2007.

Anca Irina Galaction, Dan Cașcaval „Metaboliți secundari cu aplicații farmaceutice, cosmetice și alimentare”, Editura Bit, Iași, 2004.

Corneliu Oniscu, ,,Chimia și tehnologia medicamentelor”, editura București, 1967.

Industria chimică- Operații și utilaje de bază, autor: Stan Alexandru, Mămăligă Ioan, editura Gheorhe Asachi, Iași, 1997.

Preview document

Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 1
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 2
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 3
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 4
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 5
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 6
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 7
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 8
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 9
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 10
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 11
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 12
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 13
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 14
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 15
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 16
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 17
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 18
Tehnici de separare și concentrare în biotehnologii - Pagina 19

Conținut arhivă zip

  • Tehnici de separare si concentrare in biotehnologii.doc

Alții au mai descărcat și

Tehnici de Biologie Moleculara in Analiza si Epidemiologia Enterovirusurilor

INTRODUCERE Enterovirusurile reprezintă un gen foarte larg aparţinând familiei Picornaviridae. Virusurile cu ARN de polaritate pozitivă din...

Lipoaspiratia

Capitolul I Introducere si istoric “Frumusetea este un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din manile care modeleaza, care cioplesc marmura, care...

Ureaza

Intrducere Organismul viu se caracterizează printr-un dinamism continuu condiționat de interacțiunea unui ansamblu de reacții biochimice de...

Microbiologie

INTRODUCERE Virusul febrei aftoase, este un virus specific de dimensiuni mici, cultivabil pe anumite culturi de celulule şi pe animale de...

Schinduf

Trigonella foenum graecum Fam. Leguminosae. Denumiri populare: molotru, schinduţ, sfârdig. Legendă: legenda acestei plante s-a născut undeva pe...

Fundamentele Biologice ale Functionarii Psihice - Genomul Uman

Introducere Aflati intr-o continua goana dupa misterele inchipuite si existente ale omenirii, cautam in jurul nostru raspunsuri la intrebari,...

Polenul

Polenul obţinut de la albine nu este un produs strict apicol, dar el este principala sursă de hrană proteică, pentru aceasta folosindu-se în...

Imunitatea Dobandita

Imunitatea dobândită (inductibilă)  este starea de rezistență a organismului  față de factorii non-self antigenici, realizată prin structuri și...

Ai nevoie de altceva?