Sistem Informatic pentru Gestiunea Stocurilor în Farmacii

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1. Sisteme informatice în economie

Societatea zilelor noastre se bucură de un timp al informatizării, informatizare ce în unele cazuri este chiar indispensabilă. Astfel, întâlnim la tot pasul aşa numitele „maşinării” ce ne uşurează munca prin a lor contribuţie şi anume calculatoarele. Dar, trebuie subliniat faptul, că un calculator este doar o maşinărie care prelucrează o serie de informaţii pe care i le dăm. Informaţia fiind elementul cheie din acest întreg lanţ. De fapt, în practică întâlnim, printre altele, două concepte legate de aceasta şi anume: sistemul informaţional şi sistemul informatic. Rolul sistemului informaţional fiind acela de a transmite informaţia între diferite elemente. Aşa cum ar fi în cadrul unei unităţi economice, rolul sistemului informaţional este acela de a asigura persoanele din conducere cu informaţii necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură. Printre posibile activităţi desfăşurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate: achiziţionarea de informaţii din sistemul de bază, completarea documentelor şi transferul acestora între diferite compartimente sau centralizarea acestora. În cadrul sistemului informaţional, majoritatea activităţilor se pot desfăşura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare şi apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, către alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face şi pe cale electronică, prin intermediul unei reţele de calculatoare sau cu ajutorul modemului. Acest ansamblu de elemente implicate în procesul de prelucrare şi transmitere a datelor pe cale electronică alcătuiesc un sistem informatic. Astfel, aceste două sisteme ne arată rolul şi frumuseţea informaticii în viaţa noastră.

Voi încerca, deşi nu în mod exhaustiv, să scot in evidenţă frumuseţea limbajului informaticii în viaţa economiei, folosind ca suport anumite aplicaţii referitoare la anumite activităţi din sfera comercială a întreprinderii (în cazul meu o farmacie) ce asigură de fapt interfaţa acesteia cu mediul economic în ceea ce priveşte intrările sau funcţia de aprovizionare a materialelor (medicamentelor).

În acest cadru al compartimentului de aprovizionare voi ţine cont şi de anumite etape principale de rezolvare a problemelor de stocare, atât cât priveşte gestiunea lor, cât şi pentru definirea modului de aprovizionare a unei societăţi. Astfel, voi pune accent pe organizarea compartimentului aprovizionare, ţinand cont şi de celelalte compartimente (contabilitate, financiar), pentru a scoate în evidenţă elaborarea unei gestiuni eficace într-o întreprindere.

1.2. Rolul sistemului informatic în viaţa economiei

Dezvoltarea şi aplicarea tehnicii electronice în industrie a constituit factorul esenţial al acestui proces de revoluţionare a întregii activităţii economice. Rolul calculatoarelor s-a extins treptat de la funcţii tehnice de comandă şi reglare a unor procese de execuţie la funcţii de control şi dirijare a proceselor economice la nivelul unei societăţi. Extinderea ei în sfera activităţii economice a determinat o schimbare substanţială a conceptului despre întreprindere ca social-economică de producţie. Întreprinderea modernă este privită într-o concepţie cibernetică asemenea unui organism biologic cu autoreglare, adică se comportă ca un organism viu, fiind alcătuit dint-o serie de organe, fiecare având de îndeplinit o anumită funcţie în ansamblul activităţii lucrative. Procesul conducerii întreprinderii reprezintă o activitate de sinteză în care sunt reunite două elemente de bază: decizia şi informaţia. Aceste două elemente formează sistemul informaţional. Însă, în era informatizării acest sistem informaţional este inclus în sistemul informatic, acesta din urmă fiind o componentă importantă a primului.

Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, software-ul, datele prelucrate, personalul ce exploateză tehnica de calcul, teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc... .

Sistemele informatice acoperă cele mai diverse domenii.

În funcţie de specializare, avem :

• Siteme specializate, adică sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de problema dintr-un anume domeniu;

• Sisteme de uz general, cu ajutorul cărora se poate rezolva o gamă largă de probleme din mai multe domenii;

• Sisteme locale, programele necesare prelucrărilor de date şi datele se află pe un singur sistem de calcul;

• Sisteme pe reţea, sistemul funcţionează într-o retea de calculatoare, caz în care, datele si programele pot fi distribuite mai multor statii de lucru ce fac parte din acea retea. În ultimul timp se merge tot mai mult pe varianta sistemelor de lucru în retea, avantajele fiind evidente : transfer de date între statii foarte rapid, costuri minime, etc.

În funcţie de localizarea datelor şi de locul în care sunt efectuate prelucrările, putem avea sisteme informatice :

• Cu date centralizate, datele se află pe un singur sistem de calcul;

• Cu date distribuite, datele se află distribuite pe mai multe calculatoare în reţea;

• Cu prelucrări centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singură staţie de lucru, indiferent de numărul staţiilor pe care sunt informaţiile de prelucrat;

• Cu prelucrări distribuite, mai multe calculatoare prelucrează datele provenite de la unul sau mai multe calculatoare din reţea;

După domeniul în care funcţionează, sistemele pot fi clasificate :

• De baze de date, specializate în gestiunea unor cantităţi mari de date;

• Pentru prelucrări ştiinţifice, specializate pe anumite domenii ştiinţifice;

• Pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor maşini,scule,unelte computerizate;