Rețele de calculatoare

Introducere

Raspandirea informatiilor printre grupurile de calculatoare si utilizatorii lor constituie un sector principal al societatii informationale la ora actuala. Acceptarea calculatorului personal si a retelelor locale in timpul anilor '80 a dus in ziua de azi la capacitatea de-a accesa informatii in baze de date aflate la distanta; incarcarea unor aplicatii de pe computere aflate, de asemenea, la mare distanta, trimiterea unui mesaj catre un prieten in alta tara si partajarea unor fisiere cu un coleg de birou, toate acestea facindu-se cu ajutorul unui PC.

Retelele care permit ca toate acestea sa fie facute atat de usor sunt de fapt entitati sofisticate si complexe. Calculatoarele se sprijina pe efectivitatea lor asupra multor componente ce lucreaza intre ele, iar design-ul si asamblarea retelelor mondiale de computere pot fi privite ca una din cele mai importante minuni tehnologice ale ultimei decade.

Nu este usor a pasta operationala o retea locala, care sa functioneze in parametri optimi. Facind ca o retea de calculatoare ce se intinde in intreaga lume sa mearga foarte bine, duce provocarea managementului unei retele cu un pas mai departe. Conceptele esentiale pentru acest tip de management a diverselor retele a capatat in ultima vreme o atentie deosebita. Astazi exista suficiente mijloace si standarde pentru aceste aspecte importante ale retelelor de calculatoare pentru a fi posibila supervizarea efectiva a retelelor locale.

In lucrarea de fata ne referim la protocoalele de rutare. Rutarea este un termen folosit in domeniul retelelor de calculatoare pentru a desemna procesul de alegere a caii pe care un pachet este transmis de la sursa la destinatie sau destinatii, chiar si intre doua retele diferite. Rutarea este bazata pe o tabela care are in principal urmatoarele campuri: adresa retelei (net address), masca de retea (netmask), adresa urmatorului ruter (next hop) si/sau adresa interfetei de iesire.

Partea aplicativa a lucrarii se refera la implementarea unui protocol OSPF. OSPF (Open Shortest Path First) reprezinta un tip de protocol de rutare in interiorul unui SA (guvernate de un singur gestionar). Protocolul SPF permite utilizarea unor metrici multiple pentru calcularea costului unei legaturi, cum ar fi: intarziere, debit, cost monetar si eficienta. OSPF a fost elaborat pentru a oferi o alternativa la RIP care sa rezolve problemele acestuia.

OSPF implementeaza un numar de functii pe care protocoalele de tip vector distanta nu le prezinta. Astfel, OSPF a devenit cel mai utilizat protocol de rutare in retelele de dimensiuni mari.

CAPITOLUL 1

RETELE DE CALCULATOARE - NOTIUNI GENERALE

1.1. Conceptul de retea

Reteaua de calculatoare este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date, fisiere), asociate calculatoarelor din retea.

In general, toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune, printre acestea sunt urmatoarele:

o Servere - calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei.

o Clienti - calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru) care acceseaza resursele partajate in retea de un server.

o Mediu de comunicatie - Modul si elementele in care sunt conectate calculatoarele in retea.

o Date partajate - Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea.

o Imprimante sau alte periferice partajate.

o Resurse - Fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

Rolul principal al unei retele este de a permite partajarea urmatoarelor trei categorii de resurse: resurse fizice, resurse logice si resurse informationale

Partajarea resurselor fizice reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi utilizatori, a unitatilor de discuri, imprimante, scanere. Acest lucru inseamna ca se poate instala oricare dintre unitatile enumerate mai sus, dupa care urmeaza operatiile de partajare (sharing). In urma declararii partajate a unui echipament, toate calculatoarele din retea au acces la acest echipament.

Partajarea resurselor logice (programe). Resursele logice ale unui calculator sunt de fapt, ansamblul de programe sistem sau de aplicatii. Partajarea resurselor informationale (baze de date, fisiere).