Extras din licență
Argument
În general, interacţiunea dintre calculator şi utilizator poate fi descrisa la nivel simplist astfel: primul lansează în execuţie programe, iar cel de-al doilea realizează execuţia propriu-zisa a acestora, incluzând aici şi rezultatele obţinute cel mai adesea prin intermediul ecranului, într-o forma grafica sau textuala.
Din punct de vedere al utilizatorului, calculatorul consta din doua categorii distincte de componente: hardware: reprezentând circuitele fizice din care este alcătuit calculatorul; software: programele care sunt stocate de calculator şi care, în urma execuţiei, pot realiza diferite sarcini specifice.
Desigur, un calculator nu poate exista fără hardware, dar şi software-ul este la fel de indispensabil; un calculator oricât de puternic ar fi este complet inutil fără software, el ne ştiind altceva decât sa execute programe.
Dacă transferurile de date între procesor şi memoria calculatorului se desfăşoară relativ uşor, comunicaţia cu dispozitivele periferice este mai dificila, din cauza complexităţii unora dintre ele şi din pricina faptului că exista o sumedenie de tipuri (fiecare cu propriile caracteristici şi moduri de interacţiune) de astfel de dispozitive .
De asemenea, gestiunea tuturor resurselor unui sistem de calcul este o problema care prezintă dificultăţii. Fiecare program care se executa pe respectivul sistem ar trebui sa trateze toate aceste aspecte, ceea ce ar duce la mari complicaţii. Pentru a evita aceste complicaţii inutile a programelor, s-a recurs la soluţia realizării unui program intermediar, interpus între hardware şi programele de aplicaţii.
Un asemenea program special, care rulează în permanenţa de la pornirea calculatorului şi până la oprirea lui este sistemul de operare. Acest program special se ocupa de gestiunea resurselor sistemului de calcul, oferind diferite servicii aplicaţiilor propriu-zise. Astfel, un program de aplicaţie nu trebuie sa cunoască toate detaliile privind accesul la o anumita resursa, ci poate solicita ajutorul sistemului de operare, care facilitează accesul la aceasta resursa.
Deoarece toate programele depind de sistemul de operare, o eroare strecurata într-un sistem de operare poate avea efecte mult mai grave decât o eroare apăruta în cadrul unui program de aplicaţie, deoarece eroarea va afecta orice program care se executa pe calculatorul având instalat sistemul de operare în cauza.
Cea mai importantă componenta a sistemului de operare o reprezintă nucleul. Functionalităţile nucleului pot fi mai extinse sau mai reduse, după cum l-au conceput realizatorii săi, dar întotdeauna este răspunzător pentru funcţionarea stabila a calculatorului.
Fragmentele de cod (rutinele) care conţin nucleul au posibilitatea de a interveni direct, în cazuri extreme, în execuţia programelor de aplicaţii, mergând până la terminarea forţată a acestora dacă nu se conformează anumitor reguli. Evident, calitatea nucleului reprezintă un factor critic în funcţionarea în bune condiţii a sistemului. Un nucleu scris cu erori va conduce aproape sigur mai devreme sau mai târziu, la blocarea calculatorului şi pierderi de date. Alături de nucleu, sistemul de operare este compus şi dintr-un set de drivere, componente opţionale care facilitează comunicarea cu diverse periferice. În afara de nucleu şi drivere, sistemul de operare oferă numeroase utilitare pentru realizarea diverselor acţiuni de mentenanţă a componentelor sale.
Tot sistemul de operare, pune la dispoziţie un interpretor de comenzi, numit si sheel care prezinta o interfaţa text sau grafica prin intermediul căreia utilizatorul are acces la resurse şi poate utiliza diverse comenzi ale interpretorului.
Sistemele de operare oferă şi posibilitatea utilizării unui mediu grafic, acesta fiind o parte componenta a sistemului sau fiind extern. Daca exista posibilitatea ca mai multe persoane să poată avea acces simultan la sistem, eventual de la distanta, atunci sistemul se numeste multi-user (multi-utilizator). Daca sistemul permite execuţia mai multor programe simultane la un moment dat, atunci el este multi-tasking.
Deci, un sistem de operare, (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, şi care se ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o staţie de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigaţie rutieră, un e-book reader sau şi un alt sistem cu "inteligenţă" proprie. Sistemul de operare joacă şi rolul de gazdă pentru aplicaţiile care rulează pe echipamentul (hardwareul) respectiv.
Bibliografie
1. Claudia Cârstea – Sisteme informatice de gestiune, Ed. Omnia UNI S.A.S.T., Braşov 2007
2. Claudia Cârstea – Proiectarea bazelor de date. Mediul de programare Microsoft Access, Ed. Omnia UNI S.A.S.T., Braşov 2007
3. Pleşea Doru - Bazele contabilităţii, vol. II, Ed. Omnia Uni SAST, Braşov, 2005
4. Petre Brezeanu - Gestiunea financiară a intreprinderii, Ed. Cavallioti, 2002
5. Gheorghe Basanu - Managementul aprovizionării şi desfaceri, Ed. Economica, 1996 Mihai Pricop
6. Radu Emilian - Managementul operaţiunilor în intreprinderile de servicii Gabriela Tigu
7. Eugen Ţigănescu - Bazele cercetării operaţionale Dorin Mitruţ
8. www.trendix.ro
9. http://www.market-mentor.ro
10. http://www.biblioteca.ase.ro/eresurse/reviste/contabilitate
11. http://www.asecib.ase.ro/MitruDorin/Curs/bazeCO
12. http://www.ea.upm.ro/cip/elearning
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme de operare.doc