Soft educațional pentru învățarea limbii engleze

ARGUMENT

Continua dezvoltare şi răspândire a tehnologiei informaţiei continuă să surprindă încă şi astăzi. Dacă în anii ‚’70 sau ’80 oamenii când auzeau cuvântul ”calculator” se gândeau la un lucruru foarte scump si greu de utilizat şi procurat, astăzi omenirea este mult mai deschisă spre nou, spre tehnologie şi implicit spre cunoaştere. Utilizarea calculatorului a deschis noi orizonturi şi căi de comunicare între oameni, contribuie la informarea şi socializarea populaţiei de pe întreg globul, şi deci, a educaţiei.

Lucrarea de faţă prezintă un soft educaţional pentru predarea limbii engleze ce vine în întâmpinarea tuturor celor care doresc sa înveţe această limbă cu ajutorul calculatorului, prin exerciţiu de pronunţie sau prin joc (elevi, părinţi, profesori si nu numai). Deoarece una dintre abilităţile esenţiale necesare unui vorbitor de limba străină este pronunţia, o asemenea aplicaţie este mai mult decât utilă. Din punctul de vedere al elevilor, este foarte important să se obişnuiască să utilizeze un astfel de produs, să privească soft-ul educaţional ca pe o unealtă indispensabilă erei tehnologice în care ne aflăm. Cu toate că pentru mulţi elevi calculatorul este încă un tabu, se poate considera, pentru viitor, calculatorul ca un instrument de învăţare, precum manualul sau caietul.

Aplicaţia proiectată şi dezvoltată in cadrul acestei lucrări este dedicată studiului individual, dar poate fi folosită cu mare succes si la şcoală, aceasta ajutând elevii sa-şi formeze pronunţia în limba engleză, dar şi să şi-o îmbunătăţească. Mai mult, se permite utilizatorului introducerea aceluiaşi cuvânt/cuvinte ori de câte ori doreşte, fapt ce înlesneşte o mai bună înţelegere şi practică a sunetelor limbii engleze. Avantajul faţă de o casetă audio este mare, pentru-că elevul vede cuvântul în timp ce-l ascultă, folosind în acelaşi timp doua dintre principalele abilităţi ale unui vorbitor de limba străină: auditivă (listening) şi cititul (reading). De asemenea, prin folosirea jocului, se permite utilizatorului practicarea vocabularului, precum şi exerciţiul de ortografie a limbii.

I. INTRODUCERE

Limbajele de programare sunt mijloace de comunicare între utilizator şi sistemul de calcul. Prin intermediul lor, omul transmite calculatorului ordinele necesare pentru executarea unei operaţii. Descrierea cu ajutorul unui limbaj de programare a etapelor necesare rezolvării unei anumite probleme se numeşte program. Astfel programul apare ca o succesiune de comenzi transmise calculatorului pe care acesta le execută. Este evident că programul transmis calculatorului pentru a fi executat nu este altceva decât descrierea, în limbajul de programare ales, a algoritmului de rezolvare a problemei respective.

Se ştie că un calculator nu cunoaşte decât un singur limbaj – limbajul calculatorului, numit cod-maşină. Primele generaţii de calculatoare erau programate direct în cod-maşină, lucru deosebit de dificil de realizat. O dată cu apariţia necesităţilor tot mai mari de prelucrare a informaţiilor şi o dată cu progresele înregistrate în domeniul construcţiei calculatoarelor, s-a impus un salt calitativ în ceea ce priveşte programarea calculatoarelor şi anume trecerea de la programarea în cod-maşină la programarea simbolică. În acest fel programatorul se preocupă mai mult de metoda de rezolvare a problemei, fără a se mai preocupa de amănunte legate de calculator. Astfel, pe lângă o sporită comoditate în scrierea programelor, această schimbare a însemnat şi câştigarea unei independenţe a programării faţă de caracteristicile fizice ale calculatorului.

I.1 Basic-ul şi urmaşii săi

În evoluţia limbajelor de programare un reper important îl reprezintă anul 1965 când, la Darmouth College (SUA), Thomas E. Kurtz şi John G. Kemeny, inventau limbajul BASIC(Beginners All-Purpose Symbolic Instruction Code). Acesta este un limbaj de programare de nivel înalt, care permite o programare structurată. Cuprinde instrucţiuni formate din cuvinte ale limbii engleze şi notaţii matematice, uşor de învăţat şi utilizat, destinat realizării de aplicaţii din diverse domenii: matematică, economie, grafică, jocuri ş.a., accesibil unei mase largi de utilizatori. În 1974 cunoscuta firmă de software Microsoft a preluat şi a dezvoltat ideea creând Qbasic (Quick Basic) care, spre deosebire de forma iniţială a limbajului conţine un compilator avansat pentru generare de cod şi alte facilităţi care îi dau începătorului senzaţia trecerii spre profesionalism. S-a ajuns atât de departe încât au fost create biblioteci care generează automat meniuri în program, ca şi facilităţi grafice atât pentru ecran cât şi pentru imprimantă.

Dar, firma Microsoft nu s-a oprit aici. Apariţia sistemului de operare Windows al firmei Microsoft a creat cea mai mare senzaţie pe piaţa de PC-uri, deschizând noi perspective de comunicare intre om şi calculatorul personal. Programele care ruleză sub acest mediu sunt atât de uşor de utilizat şi învăţat de o masă mare de utilizatori încât au reprezentat imediat o tentaţie pentru programatori. Codul a fost totuşi greu de realizat şi pentru programatorii experimentaţi. Pentru simplificarea programării de aplicaţii ce rulează sub Windows, Microsoft a venit cu Visual Basic care este în cea mai mare parte bazat pe Qbasic.